orticon definitie

10 definiții pentru orticon

ORTICÓN, orticoane, s. n. Tub de luat vederi în camerele de televiziune; orticonoscop. – Din germ. Orthikon.
ORTICÓN, orticoane, s. n. Tub de luat vederi în camerele de televiziune; orticonoscop. – Din germ. Orthikon.
orticón s. n., pl. orticoáne
orticón s. n., pl. orticoáne
ORTICÓN s. v. orticonoscop.
ORTICÓN s.n. Tub videocaptor mai sensibil decât iconoscopul. [< germ. Orthikon, fr. orthicon].
ORTICÓN s. n. tub videocaptor mai sensibil decât iconoscopul, folosit în camerele de televiziune; orticonoscop. (< germ. Orthikon)
ORTICÓN ~oáne n. tehn. Tub electronic cu ajutorul căruia camerele de televiziune iau vederi. /<germ. Ortikon
ORTICON s. (TEHN.) orticonoscop.
ORTICÓN (< germ.; {s} orto- + gr. iekos „imagine”) s. n. Tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune. Spre deosebire de iconoscop, din care derivă, la acest tub fasciculul luminos și fasciculul electronic de explorare lovesc ecranul-mozaic în mod perpendicular. Se mai numește orticonoscop.

orticon dex

Intrare: orticon
orticon substantiv neutru