6 definiții pentru ortic
ÓRTIC, ortice,
adj. (În sintagma) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. – Din
fr. orthique. ÓRTIC, ortice,
adj. (În sintagma) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. – Din
fr. orthique. !órtic (triunghi ~)
adj. m.;
pl. f. órtice
órtic adj. n., pl. órtice ÓRTIC, -Ă adj. (Mat.) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. [< fr. orthique].
ÓRTIC adj. (mat.) triunghi ~ = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. (< fr. orthique)
Ortic dex online | sinonim
Ortic definitie