Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru ortic

ÓRTIC, ortice, adj. (În sintagma) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. – Din fr. orthique.
ÓRTIC, ortice, adj. (În sintagma) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. – Din fr. orthique.
!órtic (triunghi ~) adj. m.; pl. f. órtice
órtic adj. n., pl. órtice
ÓRTIC, -Ă adj. (Mat.) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. [< fr. orthique].
ÓRTIC adj. (mat.) triunghi ~ = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. (< fr. orthique)

ortic definitie

ortic dex

Intrare: ortic
ortic adjectiv neutru