ortăcie definitie

10 definiții pentru ortăcie

ORTĂCÍE, ortăcii, s. f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie.
ORTĂCÍE, ortăcii, s. f. (Reg.) Tovărășie, asociere, prietenie. – Ortac + suf. -ie.
ORTĂCÍE, ortăcii, s. f. (Regional) Tovărășie. Nici pe drum nu mai umblau oamenii ca altădată... și astfel bunul om trebuia, vrînd-nevrînd, să meargă-n ortăcie. RETEGANUL, P. I 23.
ortăcíe (reg.) s. f., art. ortăcía, g.-d. art. ortăcíei; pl. ortăcíi, art. ortăcíile
ortăcíe s. f., art. ortăcía, g.-d. art. ortăcíei; pl. ortăcíi, art. ortăcíile
ORTĂCÍE s. v. amiciție, asociație, asociere, întovărășire, prietenie, tovarășie.
ORTĂCÍE ~i f. reg. Legătură întemeiată pe raporturile dintre ortaci; tovărășesc; prietenesc. [G.-D. ortăciei] /ortac + suf. ~ie
ortăcíe f. Ban. Tovărășie.
ortăcie s. v. AMICIȚIE. ASOCIAȚIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂȘIRE. PRIETENIE. TOVĂRĂȘIE.
ortăcíe, ortăcii, s.f. – Tovărășie, asociere. – Din ortac + suf. -ie (DEX).

ortăcie dex

Intrare: ortăcie
ortăcie substantiv feminin