orotip definitie

6 definiții pentru orotip

OROTÍP, orotipuri, s. n. (Tipogr.) Mașină de cules asemănătoare linotipului. – Din germ. Orotype.
OROTÍP, orotipuri, s. n. (Tipogr.) Mașină de cules asemănătoare linotipului. – Din germ. Orotype.
orotíp s. n., pl. orotípuri
orotíp s. n., pl. orotípuri
OROTÍP s.n. (Poligr.) Mașină de cules asemănătoare linotipului, la care pe matrițe se află floarea literei în relief, iar aparatul de turnat este înlocuit cu un dispozitiv de tipărire. [< germ. Orotype].
OROTÍP s. n. mașină de cules, asemănătoare linotipului, la care pe matrițe se află floarea literei în relief, iar aparatul de turnat este înlocuit cu un dispozitiv de tipărire. (< germ. Orotype)

orotip dex

Intrare: orotip
orotip substantiv neutru