Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru oropsit

HOROPS├Ź vb. IV v. oropsi.
HOROPS├ŹT, -─é adj. v. oropsit.
OROPS├Ź, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ÔÖŽ A l─âsa la voia ├«nt├ómpl─ârii; a p─âr─âsi. 3. (├Änv. ╚Öi reg.) A certa, a oc─âr├«, a blestema. [Var.: (reg.) horops├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
OROPS├ŹT, -─é, oropsi╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ÔÖŽ S─ârman; pr─âp─âdit, nenorocit; (despre copii) f─âr─â familie, p─âr─âsit. ÔÖŽ L─âsat la voia ├«nt├ómpl─ârii, ne├«ngrijit; uitat, p─âr─âsit. [Var.: (reg.) horops├şt, -─â adj.] ÔÇô V. oropsi.
HOROPS├Ź, horopsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) V. oropsi.
HOROPS├ŹT, -─é, horopsi╚Ťi, -te, adj. (Reg.) V. oropsit.
OROPS├Ź, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ÔÖŽ A l─âsa la voia ├«nt├ómpl─ârii; a p─âr─âsi. 3. (├Änv. ╚Öi reg.) A certa, a oc─âr├«, a blestema. [Var.: (reg.) horops├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
OROPS├ŹT, -─é, oropsi╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ÔÖŽ S─ârman; pr─âp─âdit, nenorocit; (despre copii) f─âr─â familie, p─âr─âsit. ÔÖŽ L─âsat la voia ├«nt├ómpl─ârii, ne├«ngrijit; uitat, p─âr─âsit. [Var.: (reg.) horops├şt, -─â adj.] ÔÇô V. oropsi.
HOROPS├Ź vb. IV v. oropsi.
HOROPS├ŹT, -─é adj. v. oropsit.
OROPS├Ź, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. Pas─âri, fiare ╚Öi lighioane tr─âiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. Se ├«nsura ╚Öi lu─â o alt─â bab─â, care avea ╚Öi ea un b─âiat; ├«ns─â baba ╚Ťinea, mai mult la al ei ╚Öi-l oropsea pe al unchia╚Öului. ╚śEZ. VIII 132. 2. (├Änvechit) A izgoni, a alunga. Ah! Sp─âtarul? Tu ├«n Arge╚Ö? Pe c├«t ╚Ötiu Oropsitu-te-am ├«n valea D├«mbovi╚Ťei. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. ├Äi oropsi pe am├«ndoi ╚Öi nu mai voia s─â ╚Ötie ╚Öi s─â auz─â de d├«n╚Öii. ISPIRESCU, I. 154. ÔÖŽ A p─âr─âsi, a l─âsa la voia ├«nt├«mpl─ârii. B─ârb─â╚Ťelul mi-a plecat, Singur─â c─â m-a l─âsat... Singur─â m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. 3. (Regional) A certa, a oc─âri, a blestema. S─â m─â ier╚Ťi, Darie, s─â m─â ier╚Ťi c─â te-am oc─ârit, c─â te-am oropsit, c─â te-am dr─âcuit. STANCU, D. 325. ÔÇô Variant─â: (regional) horops├ş (CREANG─é, P. 283) vb. IV.
OROPS├ŹT, -─é, oropsi╚Ťi, -te, adj. Asuprit, prigonit, urgisit, chinuit. Starea mul╚Ťimii oropsite se ├«mbun─ât─â╚Ťe╚Öte. SADOVEANU, E. 20. Mai erau c├«teva femei, speriate ╚Öi bocite fiecare cu o leg─âturic─â de merinde sub╚Ťioar─â, pentru b─ârba╚Ťii lor oropsi╚Ťi. REBREANU, R. I 114. Se ridic─â ├«mpotriva formei sociale din vremea, lor, ├«n numele intereselor claselor de jos oropsite ╚Öi s─ârace. IBR─éILEANU, SP. CR. 204. ÔÖŽ S─ârman, pr─âp─âdit, nenorocit; (despre copii) f─âr─â familie, p─âr─âsit. Dar ce om!... Cel mai oropsit... Era tren╚Ť─âros, murdar╚ś slab. GALACTION, O. I 84. C├«t a dorit el, copilul s─ârman ╚Öi oropsit, s─â aib─â c─âlu╚Ťul lui! SANDU-ALDEA, T. P. 15. ÔÇô Variant─â: (regional) horops├şt, -─â (CREANG─é, P. 89, NEGRUZZI, S. I 168) adj.
orops├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. orops├ęsc, imperf. 3 sg. oropse├í; conj. prez. 3 s─â oropse├ísc─â
orops├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. orops├ęsc, imperf. 3 sg. oropse├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. oropse├ísc─â
OROPS├Ź vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
OROPS├Ź vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, d─âsc─âli, dep─ârta, dojeni, excomunica, goni, izgoni, ├«ndep─ârta, l─âsa, moraliza, mustra, p─âr─âsi.
OROPS├ŹT adj. v. abandonat, alungat, gonit, izgonit, neglijat, p─âr─âsit.
OROPS├ŹT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat. 3. adj., s. v. s─ârac.
orops├ş (orops├ęsc, orops├şt), vb. ÔÇô 1. A azv├«rli, a respinge, a alunga. ÔÇô 2. A deprecia, a dispre╚Ťui, a defavoriza. ÔÇô Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscut─â. Der. din ngr. ß╝É╬ż╬┐¤ü╬»╬¤ë ÔÇ×a exilaÔÇŁ (Cihac, II, 681) sau ß╗Ƥü╬»╬¤ë ÔÇ×a limitaÔÇŁ (Scriban) nu e probabil─â; dar e vorba ne├«ndoielnic de un cuv├«nt ngr.
A OROPS├Ź ~├ęsc tranz. 1) (persoane) A face s─â suporte o pacoste, o n─âpast─â, o urgie; a urgisi; a n─âp─âstui. 2) ├«nv. (fiin╚Ťe) A for╚Ťa s─â p─âr─âseasc─â un loc; a alunga; a izgoni. 3) ├«nv. (b─âtr├óni, bolnavi, copii) A l─âsa f─âr─â ├«ngrijire; a l─âsa la voia ├«nt├ómpl─ârii. /Orig. nec.
horops├Č v. Mold. V. orops├Č: v─âz├óndu-se a╚Öa de nenorocit─â ╚Öi horopsit─â CR.
orops├Č v. a alunga cu m├ónie: ├«mp─âratul oropsi pe fic─â-sa ISP. [Origin─â necunoscut─â].
horops├ęsc, V. oropsesc.
orops├ęsc v. tr. (din *oripsesc, d. ngr. orizo, aor. ├│risa ╚Öi ├│ripsa, m─ârginesc, separ. V. orizont). Nu ma─ş ─şubesc, urgisesc: a oropsi un copil. ÔÇô ╚śi hor- (est). V. dizgra╚Ťiez.
oropsi vb. v. ABANDONA. ADMONESTA. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. BLESTEMA. CERTA. DĂSCĂLI. DEPĂRTA. DOJENI. EXCOMUNICA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRĂSI.
OROPSI vb. 1. a n─âp─âstui, a nedrept─â╚Ťi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a str├«mb─ât─â╚Ťi, (├«nv.) a obidi, (grecism ├«nv.) a catatrexi. (De ce ├«l ~ f─âr─â motiv?) 2. a asupri, a exploata, a ├«mpila, a ├«mpov─âra, a n─âp─âstui, a oprima, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (├«nv. ╚Öi reg.) a b├«ntui, (├«nv.) a obidi, a obijdui, a sili, a sup─âra, a tiranisi, a tir─âni, (fig.) a ap─âsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (├«nv. fig.) a c─âlca. (A ~ masele.)
oropsit adj. v. ABANDONAT. ALUNGAT. GONIT. IZGONIT. NEGLIJAT. P─éR─éSIT.
OROPSIT adj., s. 1. adj. n─âp─âstuit, nedrept─â╚Ťit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om profund ~ ) 2. adj., s. asuprit, exploatat, ├«mpilat, n─âp─âstuit, oprimat, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (├«nv.) obijduit, (fig.) ap─âsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la lupt─â.)

Oropsit dex online | sinonim

Oropsit definitie

Intrare: oropsi
horopsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
oropsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: oropsit
oropsit adjectiv
horopsit