ORONÍMIC, -Ă, oronimici, -ce, s. n., adj. (Care denumește) o formă de relief. – De la oronimie.

ORONÍMIC, oronimice, s. n. Denumire toponimică pentru formele de relief. – Din oronimie.

*oronímic1 (o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronímici; f. oronímică, pl. oronímice

!oronímic2 (o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronímice

oronímic s. n., pl. oronímice

ORONÍMIC, -Ă adj. (Lingv.) Care denumește un munte. // s.n. Denumire topică pentru formele de relief. [Cf. fr. oronymique].

ORONÍMIC, -Ă s. n., adj. (cuvânt) care denumește o formă de relief; oronim. (< fr. oronymique)

ORONÍMIC ~ce n. Cuvânt prin care se denumește o formă de relief. /Din oronimie

OR-, v. ORO-. □ ~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.