Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru orologiu

OROL├ôGIU, orologii, s. n. Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fa╚Ťada unei cl─âdiri sau pe un perete interior, pe o coloan─â etc. ╚Öi de obicei prev─âzut cu un mecanism sonor care anun╚Ť─â principalele unit─â╚Ťi de timp. ÔÇô Din lat. horologium, it. orologio.
OROL├ôGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fa╚Ťada unei cl─âdiri sau pe un perete interior, pe o coloan─â etc. ╚Öi de obicei prev─âzut cu un mecanism sonor care anun╚Ť─â principalele unit─â╚Ťi de timp. ÔÇô Din lat. horologium, it. orologio.
OROL├ôGIU, orologii, s. n. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fa╚Ťada unei cl─âdiri, pe un perete interior, pe o coloan─â etc. Deodat─â orologiul catedralei prinse a vibra iar. In t─âcere sunar─â sferturile, apoi. zece b─ât─âi ad├«nci. SADOVEANU, O. III 176. Orologiile bat ÔÇô Dar nimeni mai nu le ascult─â De vorb─â mult─â, lume mult─â. EMINESCU, O. IV 195. Un orologiu sun─â noaptea jum─âtate, La castel, ├«n poart─â, oare cine bate? BOLINTINEANU, O. 33.
orol├│giu [giu pron. giu] s. n., art. orol├│giul; pl. orol├│gii, art. orol├│giile (-gi-i-)
orol├│giu s. n. [-giu pron. -giu], art. orol├│giul; pl. orol├│gii, art. orol├│giile (sil. -gi-i-)
OROL├ôGIU s. (├«nv.) orologhion, (├«nv., ├«n Mold.) ornic. (Un ~ pe fa╚Ťada prim─âriei.)
OROL├ôGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari a╚Öezat de obicei pe o cl─âdire mare. ÔÖŽ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora ÔÇô or─â, lego ÔÇô spun].
OROL├ôGIU s. n. ceas de dimensiuni mari pe fa╚Ťada unei cl─âdiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio)
orol├│giu (orol├│gii), s. n. ÔÇô Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ߯á¤ü╬┐╬╗¤î╬│╬╣╬┐╬Ż (G├íldi 216).
OROL├ôGIU ~i m. Ceas de dimensiuni mari, fixat ├«n locuri publice (pe fa╚Ťada unei cl─âdiri sau pe un turn) ori pe un perete interior ╚Öi prev─âzut, de regul─â, cu un mecanism sonor, care anun╚Ť─â principalele unit─â╚Ťi de timp. [Sil. -giu] /<lat. horologium, it. orologio
orologiu n. ceasornic de turn.
*orol├│gi┼ş n. (vgr. ß┐żorol├│gion, d. ß┐ż├│ra, or─â, ╚Öi l├ęgo, zic; lat. horol├│gium, it. orol├│gio, fr. horloge, sp. reloj). Rar. Mare ceasornic de edifici┼ş. V. ceaslov.
OROLOGIU s. (├«nv.) orologhion, (├«nv., ├«n Mold.) ornic. (Un ~ pe fa╚Ťada prim─âriei.)

Orologiu dex online | sinonim

Orologiu definitie

Intrare: orologiu
orologiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu