Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru orografie

OROGRAF├ŹE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocup─â cu descrierea, clasificarea ╚Öi studierea formelor de relief ale uscatului. ÔÇô Din fr. orographie.
OROGRAF├ŹE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocup─â cu descrierea, clasificarea ╚Öi studierea formelor de relief ale uscatului. ÔÇô Din fr. orographie.
OROGRAF├ŹE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocup─â cu descrierea, clasificarea ╚Öi studierea formelor de relief ale uscatului.
orograf├şe (-ro-gra-) s. f., art. orograf├şa, g.-d. orograf├şi, art. orograf├şei
orograf├şe s. f. (sil. -gra-), art. orograf├şa, g.-d. orograf├şi, art. orograf├şei
OROGRAF├ŹE s. v. hipsografie.
OROGRAF├ŹE s.f. Parte a geografiei fizice care studiaz─â formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros ÔÇô munte, graphein ÔÇô a descrie].
OROGRAF├ŹE s. f. parte a geografiei fizice care studiaz─â formele de relief ale uscatului; hipsografie. ÔŚŐ totalitatea mun╚Ťilor unei regiuni, unei ╚Ť─âri. (< fr. orographie)
OROGRAF├ŹE m. Ramur─â a geografiei fizice, care se ocup─â cu studiul formelor de relief (dup─â altitudine); hipsografie. /<fr. orographie
orografie f. descrierea mun╚Ťilor.
*orograf├şe f. (vgr. ├│ros, munte ╚Öi grafie). Descrierea (studiu mun╚Ťilor): orografia Dacii─ş.
ORO- ÔÇ×munte, montan, alpinÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oros ÔÇ×munteÔÇŁ > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. Ôľí ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care cre╚Öte pe mun╚Ťi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegeta╚Ťie) adaptat la condi╚Ťiile aspre ale mun╚Ťilor ├«nal╚Ťi; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vast─â a scoar╚Ťei terestre ├«n care s-au produs puternice mi╚Öc─âri tectonice, duc├«nd la apari╚Ťia unui lan╚Ť muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea mun╚Ťilor; sin. orogenic; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lan╚Ťurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramur─â a geologiei care studiaz─â formarea lan╚Ťurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configura╚Ťiei mun╚Ťilor; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â apele ╚Öi relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramur─â a geodeziei care se ocup─â cu m─âsurarea ├«n─âl╚Ťimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textur─â grosier─â.

Orografie dex online | sinonim

Orografie definitie

Intrare: orografie
orografie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-