OROGRÁFIC, -Ă, orografici, -ce, adj. Care ține de orografie, privitor la orografie. ◊ Nod orografic = ansamblu montan din care pornesc radiar culmi încadrate de o rețea hidrografică complexă. – Din fr. orographique.

OROGRÁFIC, -Ă, orografici, -ce, adj. Care ține de orografie, privitor la orografie. ◊ Nod orografic = ansamblu montan din care pornesc radiar culmi încadrate de o rețea hidrografică complexă. – Din fr. orographique.

OROGRÁFIC, -Ă, orografici, -e, adj. Care ține de orografie, privitor la orografie. Note istorice orografice și arheologice. ODOBESCU, S. II 164.

orográfic (-ro-gra-) adj. m., pl. orográfici; f. orográfică, pl. orográfice

orográfic adj. (sil. -gra-) → grafic

OROGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la orografie. [Cf. fr. orographique].

OROGRÁFIC, -Ă adj. referitor la orografie. ♦ nod ~ = ansamblu montan din care pornesc radiar culmi încadrate de o rețea hidrografică complexă. (< fr. orographique)

OROGRÁFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de orografie; propriu orografiei. /<fr. orographique

orografic a. ce ține de orografie.

*orográfic, -ă adj. (d. orografie). Relativ la orografie: hartă orografică.