Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru orogenie

OROGEN├ŹE s. f. 1. Orogenez─â. 2. (Rar) Ramur─â a geologiei care studiaz─â procesele de formare a lan╚Ťurilor muntoase cutate. ÔÇô Din fr. orog├ęnie.
OROGEN├ŹE s. f. 1. Orogenez─â. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiaz─â procesele de formare a lan╚Ťurilor muntoase cutate. ÔÇô Din fr. orog├ęnie.
OROGEN├ŹE s. f. Parte a geologiei care studiaz─â formarea mun╚Ťilor.
orogen├şe s. f., art. orogen├şa, g.-d. orogen├şi, art. orogen├şei
orogen├şe s. f., art. orogen├şa, g.-d. orogen├şi, art. orogen├şei
OROGEN├ŹE s. v. orogenez─â.
OROGEN├ŹE s.f. 1. Orogenez─â. 2. Parte a geologiei care studiaz─â formarea mun╚Ťilor. [Gen. -iei. / < fr. orog├ęnie, cf. gr. oros ÔÇô munte, genos ÔÇô genera╚Ťie].
OROGEN├ŹE s. f. 1. orogenez─â. 2. parte a geologiei care studiaz─â formarea mun╚Ťilor. (< fr. orog├ęnie)
OROGEN├ŹE f. 1) rar v. OROGENEZ─é. 2) Ramur─â a geologiei care se ocup─â cu studiul form─ârii mun╚Ťilor. /<fr. orog├ęnie
OROGENIE s. (GEOL.) orogenez─â.
ORO- ÔÇ×munte, montan, alpinÔÇŁ. ÔŚŐ gr. oros ÔÇ×munteÔÇŁ > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. Ôľí ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care cre╚Öte pe mun╚Ťi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegeta╚Ťie) adaptat la condi╚Ťiile aspre ale mun╚Ťilor ├«nal╚Ťi; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vast─â a scoar╚Ťei terestre ├«n care s-au produs puternice mi╚Öc─âri tectonice, duc├«nd la apari╚Ťia unui lan╚Ť muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea mun╚Ťilor; sin. orogenic; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lan╚Ťurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramur─â a geologiei care studiaz─â formarea lan╚Ťurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configura╚Ťiei mun╚Ťilor; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â apele ╚Öi relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramur─â a geodeziei care se ocup─â cu m─âsurarea ├«n─âl╚Ťimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textur─â grosier─â.

Orogenie dex online | sinonim

Orogenie definitie

Intrare: orogenie
orogenie substantiv feminin