Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru oroare

ORO├üRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groaz─â, de dezgust, de repulsie; aversiune, sc├órb─â. 2. Fapt─â, vorb─â sau situa╚Ťie care inspir─â groaz─â, repulsie; groz─âvie. ÔÇô Din fr. horreur, lat. horror, -oris.
ORO├üRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groaz─â, de dezgust, de repulsie; aversiune, sc├órb─â. 2. Fapt─â, vorb─â sau situa╚Ťie care inspir─â groaz─â, repulsie; groz─âvie. ÔÇô Din fr. horreur, lat. horror, -oris.
ORO├üRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groaz─â, de dezgust; repulsie, aversiune, sc├«rb─â. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizic─â de accesul altora de mil─â, de comp─âtimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57. Avea oroare de b─ârba╚Ťii mici. REBREANU, I. 85. 2. Fapt─â sau vorb─â care inspir─â groaz─â, repulsie; groz─âvie. De ce s─â ne spunem orori ├«n care nici unul nu crede. DEMETRIUS, C. 54. Oroare!... Capul zboar─â rostogolit departe ╚śi corpul i se-nfige cu furie-n p─âm├«nt. MACEDONSKI, O. I 255. O, durerea de a spune duc─â o dat─â asemenea orori. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 97.
oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte, obiecte) pl. oróri
oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. oróri
OROÁRE s. 1. v. dezgust. 2. v. groază. 3. v. grozăvie.
Oroare Ôëá deliciu
OROÁRE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].
OROÁRE s. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror)
oro├íre (or├│ri), s. f. ÔÇô Groaz─â. Fr. horreur sau it. orrore.
ORO├üRE or├│ri f. 1) Sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groaz─â. 2) Fapt─â sau vorb─â oribil─â. 3) Situa╚Ťie oribil─â. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris
oroare f. 1. groaz─â; 2. groz─âvie: o bab─â ce oroarele uscaser─â ÔÇÖn lume BOL.
*oro├íre f., pl. or─ş (lat. horror; fr. horreur, it. orrore. V. oribil, urdoare). Groaz─â, ├«nfiorare, mare fric─â: a te ├«ng─âlbeni de oroare. Repulsiune violent─â: a avea oroare de r─â┼ş. Groz─âvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unu─ş incendi┼ş. Fapt─â grozav─â: ce oroare!
OROARE s. 1. aversiune, dezgust, grea╚Ť─â, ├«ngre╚Ťo╚Öare, repulsie, sc├«rb─â, sil─â, (livr.) repugnan╚Ť─â, (rar) nesuferire, (pop. ╚Öi fam.) lehamite, (├«nv.) ur├«t, (pop. fig.) sa╚Ť. (Simte o ~ de ne├«nvins pentru...) 2. groaz─â, ├«ncr├«ncenare, ├«nfiorare, ├«nfrico╚Öare, ├«ngrozire, ├«nsp─âim├«ntare, spaim─â, teroare, (├«nv. ╚Öi pop.) o╚Ť─âr├«re, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (reg.) ├«nfricare, p─âlitur─â, (├«nv.) sp─âim├«ntare, sp─âim├«nt─âtur─â, (fig.) cutremur. (Fapta lui monstruoas─â i-a produs ~.) 3. groz─âvie, monstruozitate, (pop.) groz─âvenie, (├«nv. ╚Öi reg.) str─â╚Önicie, (├«nv.) groznicie. (~ faptei sale.)

Oroare dex online | sinonim

Oroare definitie

Intrare: oroare
oroare substantiv feminin