ornitomelologie definitie

2 definiții pentru ornitomelologie

ornitomelologíe s. f., art. ornitomelología, g.-d. art. ornitomelologíei
ORNITO- „pasăre, zburătoare”. ◊ gr. ornis, ornithos „pasăre” > fr. ornitho-, germ. id., it. ornito- > rom. ornito-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., care are un cap de pasăre; ~cor (~chor) (v. -cor), adj., (despre semințe) răspîndit prin intermediul păsărilor; ~corie (v. -corie2), s. f., răspîndire a semințelor diferitelor plante prin intermediul păsărilor; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degete de pasăre; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu păsări; ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., (plante) la care polenizarea se realizează cu ajutorul păsărilor; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Dragoste exagerată pentru păsări. 2. Polenizare realizată prin intermediul păsărilor; ~gam (v. -gam), adj., polenizat de păsări; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul răspîndirii geografice a păsărilor; ~id (v. -id), adj., cu aparență de pasăre; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul păsărilor; ~melologie (v. melo-2, v. -logie1), s. f., parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul cîntecelor de păsări; ~pode (v. -pod), s. n. pl., reptile dinozauriene din cretacic, cu poziție bipedă și cu înfățișare de pasăre; ~rinc (v. -rinc), s. m., mamifer australian amfibiu din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de rață și care se înmulțește prin ouă; ~sfingofil (v. sfingo-, v. -fil1), adj., care este polenizat prin păsări și fluturi de noapte.

ornitomelologie dex

Intrare: ornitomelologie
ornitomelologie substantiv feminin