ornicărie definitie

9 definiții pentru ornicărie

ORNICĂRÍE1 s. f. (Înv.) Meseria ceasornicarului. – Ornicar (înv. „ceasornicar” < ornic) + suf. -ie.
ORNICĂRÍE2, ornicării, s. f. (Înv.) Ceasornicărie. – Ornic + suf. -ărie.
ORNICĂRÍE1 s. f. (Înv.) Meseria ceasornicarului. – Ornicar (înv. „ceasornicar” < ornic) + suf. -ie.
ORNICĂRÍE2, ornicării, s. f. (Înv.) Ceasornicărie. – Ornic + suf. -ărie.
ORNICĂRÍE, ornicării, s. f. (Învechit) 1. Meseria ceasornicarului. Una din breslele boierului străin fiind ornicăria, domnia-sa învățase a cunoaște ceasurile. SADOVEANU, F. J. 537. 2. Atelier, magazin de ceasornice; ceasornicărie.
ornicăríe (înv.) s. f., art. ornicăría, g.-d. art. ornicăríei; (ateliere, magazine) pl. ornicăríi, art. ornicăríile
ornicăríe s. f., art. ornicăría, g.-d. art. ornicăríei; (ateliere, magazine) pl. ornicăríi, art. ornicăríile
ORNICĂRÍE s. v. ceasornicărie.
ornicărie s. v. CEASORNICĂRIE.

ornicărie dex

Intrare: ornicărie
ornicărie substantiv feminin