Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ornic─ârie

ORNIC─éR├ŹE1 s. f. (├Änv.) Meseria ceasornicarului. ÔÇô Ornicar (├«nv. ÔÇ×ceasornicarÔÇŁ < ornic) + suf. -ie.
ORNIC─éR├ŹE2, ornic─ârii, s. f. (├Änv.) Ceasornic─ârie. ÔÇô Ornic + suf. -─ârie.
ORNIC─éR├ŹE1 s. f. (├Änv.) Meseria ceasornicarului. ÔÇô Ornicar (├«nv. ÔÇ×ceasornicarÔÇŁ < ornic) + suf. -ie.
ORNIC─éR├ŹE2, ornic─ârii, s. f. (├Änv.) Ceasornic─ârie. ÔÇô Ornic + suf. -─ârie.
ORNIC─éR├ŹE, ornic─ârii, s. f. (├Änvechit) 1. Meseria ceasornicarului. Una din breslele boierului str─âin fiind ornic─âria, domnia-sa ├«nv─â╚Ťase a cunoa╚Öte ceasurile. SADOVEANU, F. J. 537. 2. Atelier, magazin de ceasornice; ceasornic─ârie.
ornic─âr├şe (├«nv.) s. f., art. ornic─âr├şa, g.-d. art. ornic─âr├şei; (ateliere, magazine) pl. ornic─âr├şi, art. ornic─âr├şile
ornic─âr├şe s. f., art. ornic─âr├şa, g.-d. art. ornic─âr├şei; (ateliere, magazine) pl. ornic─âr├şi, art. ornic─âr├şile
ORNIC─éR├ŹE s. v. ceasornic─ârie.
ornic─ârie s. v. CEASORNIC─éRIE.

Ornic─ârie dex online | sinonim

Ornic─ârie definitie

Intrare: ornic─ârie
ornic─ârie substantiv feminin