Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ornic

ceas├│rnic sn [At: LET. II, 202/34 / V: ces~ / Pl: ~ice / E: bg ĐçacopđŻđŞđ║] 1 Ceas (47). 2 (├Äs) ~ul casei (sau ~ de cas─â, ori ~ mor╚Ťii) Tic─âit ca ceasul care se crede c─â se aude ├«n perete sau ├«n lemn─ârie Cf ╚Öarpele casei, ╚Ötima casei. 3 (├Äs) ~ul casei Gospodin─â bun─â care conduce treburile cu regularitatea unui ceasornic Si: cheia casei. 4 (├Äs) ~ de pontaj Ceasornic special pus la poarta de intrare ├«ntr-o uzin─â, ├«ntreprindere etc., pentru a imprima, pe fi╚Öele muncitorilor, ora intr─ârii ╚Öi ie╚Öirii. 5 (Bot) Plant─â ag─â╚Ť─âtoare cu flori albe, trandafirii ╚Öi alb─âstrii (Passiflora cocrulea).
├ôRNIC, ornice, s. n. (├Änv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendul─â. ÔÇô Or─â + suf. -nic sau ref─âcut din [ceas]ornic.
├ôRNIC, ornice, s. n. (├Änv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendul─â. ÔÇô Or─â + suf. -nic sau ref─âcut din [ceas]ornic.
├ôRNIC, ornice, s. n. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Ceasornic de perete, pendul─â; orologiu. Un ornic b─âtrin de lemn, cu limb─â lung─â de alam─â, ├«nsemna domol clipele. SADOVEANU, O. III 348. Sun─â lung ╚Öi monoton Ornicul cu trei cadrane. TOP├ÄRCEANU, M. 68. Sub vatr─â ╚Ť├«r─âie╚Öte un greier nestatornic, ├«╚Öi leag─ân─â-n perete tictacul vechiul ornic. IOSIF, PATR. 11.
órnic (înv.) s. n., pl. órnice
├│rnic s. n., pl. ├│rnice
ÓRNIC s. v. ceas, ceasornic, orologiu, pendulă.
├│rnic (├│rnice), s. n. ÔÇô Ceas. Cuv├«nt artificial, folosit de unii scriitori mold. ╚Öi impus prin etimologie popular─â, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic ╚Öi acesta din urm─â ca der. din or─â cu suf. -nic.
ÓRNIC ~ce n. înv. Ceasornic de perete. /oră + suf. ~nic
ornic n. Mold. ceasornic: unice amic și ornic EM. [Neologism tras din oră, ceas].
ceas├│rnic n., pl. -o├írnice ╚Öi -├│rnice (rus. ─Źas├│vnik, ceaslov, orar, ─Źas├Ż [pl.], ceasornic; s├«rb. bg. ─Źas├│vnik, ceasornic. Cp. cu bobornic, gromolnic, ╚Ť├«rcovnic). Ma╚Öin─â care m─âsoar─â ╚Öi arat─â timpu (ceasurile): ceasornic de buzunar sa┼ş portativ, de mas─â, de p─ârete. Un dans popular. O plant─â ag─â╚Ť─âtoare ornamental─â originar─â din Brazilia ╚Öi Per├║ (passifl├│ra caer├║lea). Ceasornicu umbl─â ├«n ainte, ├«n apo─ş, a stat, arat─â ma─ş mult de c├«t trebu─şe, ma─ş pu╚Ťin, nu func╚Ťioneaz─â. A ├«ntoarce ceasornicu, a-─ş str├«nge coarda ca s─â func╚Ťioneze. Cas─â cu ceasornic, ├«n a─ş c─âre─ş p─âre╚Ť─ş, dup─â credin╚Ťa poporulu─ş, se aud ni╚Öte b─ât─â─ş ca tic-tacu ceasorniculu─ş. ÔÇô Supt influen╚Ťa curentulu─ş latinist, uni─ş ╚Ö─ş-a┼ş ├«nchipuit c─â ceasornic e compus din ceas ╚Öi... ornic, ─şar ornic din or─â ╚Öi sufixu slav -nic!. De ace─şa, a┼ş ├«nceput s─â scrie (dar nÔÇÖa┼ş ├«ndr─âznit s─â ╚Öi zic─â!) ornic ├«ld. ceasornic! Sadoveanu ma─ş scrie ├«nc─â: ornicu cu cuc st─âtuse (VR. 1911, 1, 19). ÔÇô Nu se ╚Ötie precis numele inventatorulu─ş ceasorniculu─ş cu roate din╚Ťate, dar se ╚Ötie c─â, pin seculu XII, exista┼ş pin m├«n─âstir─ş asemenea ceasornice. Germani─ş ├«l atribue lu─ş Petru Hendlein (l─âc─âtu╚Ö din N├╝rnberg), care constru─şa ceasornice de buzunar pe la 1500-1548, ─şar Franceji─ş lu─ş Julien Coudray (originar din Blois), care, la 1528, a oferit lu─ş Francisc I do┼ş─â pumnale ornate cu c├«te un ceasornic.
├│rnic, V. ceasornic.
ornic s. v. CEAS. CEASORNIC. OROLOGIU. PENDUL─é.
a avea ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm
a da cu ornicul de pere╚Ťi expr. (prst.) a avea orgasm / a c─âdea ├«n extaz ├«n timpul unui act sexual.
a veni cu ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm.

Ornic dex online | sinonim

Ornic definitie

Intrare: ornic
ornic substantiv neutru