ornate definitie

13 definiții pentru ornate

ORNÁT1, (2) ornate, s. n. (Înv.) 1. Veșmânt de ceremonie. 2. (La pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
ORNÁT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.
ORNÁT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
ORNÁT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.
ORNÁT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.
!ornát (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornáte
ornát s. n., pl. ornáte
ORNÁT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.
ORNÁTE s. pl. v. odăjdii, veșminte.
ORNÁT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus
ornate n. pl. veșminte scumpe ce îmbracă treptele ierarhice la serviciul divin.
ORNAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumusețat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornamentat. (Rochie ~.)
ornate s. pl. v. ODĂJDII. VEȘMINTE.

ornate dex

Intrare: ornate
ornate
Intrare: ornat (adj.)
ornat 1 adj. adjectiv
Intrare: ornat (s.n.)
ornat 2 s.n. substantiv neutru