Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ornate

ORN├üT1, (2) ornate, s. n. (├Änv.) 1. Ve╚Öm├ónt de ceremonie. 2. (La pl.) od─âjdii. ÔÇô Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
ORN├üT2, -─é, orna╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit, decorat. ÔÇô V. orna.
ORN├üT1 s. n. (├Änv.) Ve╚Öm├ónt de ceremonie; (la pl.) od─âjdii. ÔÇô Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
ORN├üT2, -─é, orna╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit, decorat. ÔÇô V. orna.
ORNÁT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.
!ornát (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornáte
ornát s. n., pl. ornáte
ORNÁT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.
ORNÁTE s. pl. v. odăjdii, veșminte.
ORN├üT ~e n. livr. 1) rar Hain─â pentru solemnit─â╚Ťi. 2) la pl. Ve╚Öminte purtate de preo╚Ťi ├«n timpul slujbelor religioase; od─âjdii. /<lat. ornatus
ornate n. pl. veșminte scumpe ce îmbracă treptele ierarhice la serviciul divin.
ORNAT adj. 1. decorat, g─âtit, ├«mpodobit, ├«nfrumuse╚Ťat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O cl─âdire frumos ~.) 2. garnisit, ├«mpodobit, ornamentat. (Rochie ~.)
ornate s. pl. v. OD─éJDII. VE╚śMINTE.

Ornate dex online | sinonim

Ornate definitie

Intrare: ornate
ornate
Intrare: ornat (adj.)
ornat 1 adj. adjectiv
Intrare: ornat (s.n.)
ornat 2 s.n. substantiv neutru