ornamentică definitie

9 definiții pentru ornamentică

ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. – Din germ. Ornamentik.
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. – Din germ. Ornamentik.
ornaméntică s. f., g.-d. art. ornaménticii
ornaméntică s. f., g.-d. art. ornaménticii
ORNAMÉNTICĂ s. v. artă decorativă.
ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentației. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik)
ORNAMÉNTICĂ f. 1) Ansamblu de elemente ornamentale (specifice unui popor, unui stil sau unei opere). 2) Totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică principală. /<germ. Ornamentik
ORNAMENTICĂ s. artă aplicată, artă decorativă.

ornamentică dex

Intrare: ornamentică
ornamentică substantiv feminin