Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ornamentare

ORNAMENT├ü, ornamentez, vb. I. Tranz. A ├«mpodobi, a ├«nfrumuse╚Ťa cu ornamente; a decora cu un motiv. ÔÇô Din fr. ornementer.
ORNAMENT├üRE, ornament─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ornamenta ╚Öi rezultatul ei; ├«mpodobire, ├«nfrumuse╚Ťare. ÔÇô V. ornamenta.
ORNAMENT├ü, ornamentez, vb. I. Tranz. A ├«mpodobi, a ├«nfrumuse╚Ťa cu ornamente; a decora cu un motiv. ÔÇô Din fr. ornementer.
ORNAMENT├üRE, ornament─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ornamenta ╚Öi rezultatul ei; ├«mpodobire, ├«nfrumuse╚Ťare. ÔÇô V. ornamenta.
ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi cu ornamente, a orna, a decora ceva cu un motiv.
ORNAMENT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ornamenta; ├«mpodobire, ├«nfrumuse╚Ťare.
ornamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 ornamenteáză
ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentắrii; pl. ornamentắri
ornament├í vb., ind. prez. 1 sg. ornament├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ornamente├íz─â
ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentării; pl. ornamentări
ORNAMENTÁ vb. 1. v. împodobi. 2. v. garnisi.
ORNAMENTÁRE s. 1. v. împodobire. 2. v. garnisire.
ORNAMENT├ü vb. I. tr. A ├«nfrumuse╚Ťa, a ├«mpodobi cu ornamente. [< fr. ornementer].
ORNAMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ornamenta ╚Öi rezultatul ei; ├«nfrumuse╚Ťare, ├«mpodobire, ornamenta╚Ťie. [< ornamenta].
ORNAMENT├ü vb. tr. a ├«nfrumuse╚Ťa cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer)
A ORNAMENT├ü ~├ęz tranz. A ├«mpodobi cu ornamente; a ├«nzestra cu elemente decorative; a decora. /<fr. ornementer
ornament├á v. a ├«mbog─â╚Ťi cu ornamente.
*ornamenta╚Ťi├║ne f. (fr. ornement action). Arta de a dispune ornamentale: ornamenta╚Ťiunea ordinulu─ş doric e sever─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*ornament├ęz v. tr. (fr. ornementer). Ornez, pun ornamente.
ORNAMENTA vb. 1. a decora, a g─âti, a ├«mpodobi, a ├«nfrumuse╚Ťa, a orna, a pavoaza. (A ~ fa╚Ťada unei cl─âdiri.) 2. a garnisi, a ├«mpodobi, a orna. (A ~ o rochie cu...)
ORNAMENTARE s. 1. decorare, decora╚Ťie, g─âtire, ├«mpodobire, ├«nfrumuse╚Ťare, ornare, pavoazare. (~ unei cl─âdiri.) 2. garnisire, ├«mpodobire, ornare. (~ unei rochii.)
ornamentare, procedeu de varia╚Ťie (1) a unei melodii vocale sau instrumentale prin ad─âugarea unor note* sau grupe de note accesorii de durat─â mic─â, numite ornamente*. Av├ónd la origine tendin╚Ťa spontan─â spre improviza╚Ťie*, o. apare ├«n arta interpretativ─â ├«nc─â din cele mai vechi timpuri. Gustul pentru o. precum ╚Öi formele ei au fost ├«ns─â diferite de la o epoc─â la alta, oscil├ónd ├«ntre limitele unei extreme abunden╚Ťe ╚Öi libert─â╚Ťi ╚Öi ├«ntre cele ale unei maxime sobriet─â╚Ťi ╚Öi preciziuni. Modalit─â╚Ťile o. pot fi ├«mp─âr╚Ťite ├«n categorii, reprezent├ónd totodat─â etape evolutive ale acestei maniere: 1) o. cu totul improvizat─â* a melodiei, f─âr─â vreo indica╚Ťie special─â, realizat─â ├«n exclusivitate potrivit fanteziei, sensibilit─â╚Ťii ╚Öi tehnicii interpretului; 2) o. ├«n baza unor semne conven╚Ťionale, puse deasupra unor note ale melodiei; 3) o. cu notarea exact─â, cu caractere mici de durate (1) nepropor╚Ťionale, a tuturor sunetelor ornamentale. ├Än cursul acestei evolu╚Ťii au luat na╚Ötere o serie de figuri ornamentale destinate ad─âug─ârii sau ├«nlocuirii notelor din melodie. Denumirile lor, semnele prin care erau indicate, precum ╚Öi modul de execu╚Ťie, difer─â dup─â limb─â, epoc─â ╚Öi stil. O parte din ele s-au men╚Ťinut p├ón─â ├«n zilele noastre ca figuri ornamentale obi╚Önuite ale muzicii tradi╚Ťionale (apogiatura*, trilul*, mordentul*, grupetul*, arpegiul* etc.; v. ╚Öi ornamente). Cunoa╚Öterea temeinic─â a o. ├«n diferite epoci stilistice, este indispensabil─â interpret─ârii sau reedit─ârii corecte a unei opere. ÔÖŽ Indica╚Ťii ale unor figuri ornamentale se ├«nt├ólnesc ├«nc─â din epoca monodiei* medievale religioase ╚Öi laice, iar mai t├órziu se g─âsesc ╚Öi ├«n perioda de dezvoltare a polif. ├«n timpul Rena╚Öterii*, ├«ns─â o. devine o adev─ârat─â tehnic─â, sistematizat─â ├«n lucr─ârile didactice ale epocii, const├ónd din ├«nsu╚Öirea a numeroase figuri (1) ornamentale numite diminutiones sau passaggi. Av├ónd doar un rol decorativ ╚Öi pe de alt─â parte nesocotind textul, ele sunt ├«nlocuite, prin alte ornamente numite affetti, cu func╚Ťie expresiv─â ├«n slujba textului. ÔÖŽ ├Än sec. 17 ╚Öi 18, arta o. ia o mare amploare, at├ót ├«n muzica instr. c├ót ╚Öi cea vocal─â. Virginali╚Ötii engl. ╚Öi apoi clavecini╚Ötii fr. utilizeaz─â numeroase figuri ornamentale, notate prin diferite semne, al c─âror mod de execu╚Ťie necesit─â adev─ârate tabele explicative. (La Fr. Couperin se ├«nt├ólnesc 27 asemenea figuri). J.S. Bach ├«ntrebuin╚Ťeaz─â cu mai mult─â modera╚Ťie aceste figuri, pe care de cele mai multe ori le scrie complet, prin note muzicale. ├Än muzica vocal─â, interpre╚Ťii epocii, ├«n c─âutarea unui c├ót mai des─âv├ór╚Öit bel canto*, recurg la o o. excesiv─â, improvizat─â sau indicat─â de compozitor. O dat─â cu sf├ór╚Öitul sec. 18, interesul pentru o. scade, pentru ca ├«n epocile urm─âtoare s─â nu mai apar─â dec├ót ├«n cazuri izolate de exacerbare a acestei maniere (Chopin). ÔÖŽ Pe l├óng─â func╚Ťia sa melodic─â, o. contribuie la dezvoltarea formei*, prin rolul s─âu ├«n producerea varia╚Ťiunii* (v. ╚Öi tem─â). Ea are ╚Öi repercusiuni verticale, contrapunctice ╚Öi armonice, prin producerea eterofoniei ╚Öi a disonan╚Ťelor*. ÔÖŽ Monodia (1) pop., rom├óneasc─â este ├«nzestrat─â cu o bogat─â o., const├ónd din numeroase formule, unele cu rol decorativ, altele incluse ├«n melodie. Ele stau la baza improviza╚Ťiei ╚Öi a producerii variantelor (I, 1) acestor melodii.

Ornamentare dex online | sinonim

Ornamentare definitie

Intrare: ornamenta
ornamenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ornamentare
ornamentare substantiv feminin