Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ornamenta╚Ťie

ORNAMENT├ü╚ÜIE, ornamenta╚Ťii, s. f. Faptul de a ├«mpodobi cu ornamente; arta, tehnica ornament─ârii; totalitatea elementelor care ornamenteaz─â ceva; ansamblu ornamental. ÔÇô Din fr. ornementation.
ORNAMENT├ü╚ÜIE, ornamenta╚Ťii, s. f. Faptul de a ├«mpodobi cu ornamente; arta, tehnica ornament─ârii; totalitatea elementelor care ornamenteaz─â ceva; ansamblu ornamental. ÔÇô Din fr. ornementation.
ORNAMENT├ü╚ÜIE, ornamenta╚Ťii, s. f. Faptul de a ├«mpodobi cu ornamente; arta, tehnica ornament─ârii; ansamblu ornamental. Ornamenta╚Ťii folosite ├«n arta ol─âriei.
ornament├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. ornament├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ornament├í╚Ťiei; pl. ornament├í╚Ťii, art. ornament├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ornament├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ornament├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ornament├í╚Ťiei; pl. ornament├í╚Ťii, art. ornament├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ORNAMENT├ü╚ÜIE s. 1. v. podoab─â. 2. v. decora╚Ťie.
ORNAMENT├ü╚ÜIE s.f. Ornamentare; totalitatea ornamentelor cu care se ├«mpodobe╚Öte ceva; tehnica ornament─ârii. [Gen. -iei, var. ornamenta╚Ťiune s.f. / cf. fr. ornamentation, rus. ornamenta╚Ťiia].
ORNAMENTÁȚIE s. f. 1. arta, tehnica ornamentării. 2. ansamblu ornamental. (< fr. ornementation)
ORNAMENT├ü╚ÜIE ~i f. 1) Arta ornament─ârii. 2) Ansamblu de elemente care servesc pentru a ├«mpodobi cl─âdiri, interioare; decor. [G.-D. ornamenta╚Ťiei] /<fr. ornementation
ornamenta╚Ťi(un)e f. mod de a dispune ornamentele.
*ornamenta╚Ťi├║ne f. (fr. ornement action). Arta de a dispune ornamentale: ornamenta╚Ťiunea ordinulu─ş doric e sever─â. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
ORNAMENTA╚ÜIE s. 1. decor, decora╚Ťie, ornament, podoab─â, (pop.) ├«mpodobire, zurzur. (Obiecte de ~). 2. decora╚Ťie. (O frumoas─â ~ interioar─â.)

Ornamenta╚Ťie dex online | sinonim

Ornamenta╚Ťie definitie

Intrare: ornamenta╚Ťie
ornamenta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e