Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ornament

ORNAM├ëNT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect ad─âugat la un ansamblu pentru a-l ├«nfrumuse╚Ťa; accesoriu, element decorativ folosit ├«n artele plastice, ├«n arhitectur─â, ├«n tipografie pentru a ├«ntregi o compozi╚Ťie ╚Öi a-i reliefa semnifica╚Ťia. ÔŚŐ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ÔÖŽ (Rar) Distinc╚Ťie, ├«nsemn, decora╚Ťie. 2. Not─â sau grup de note muzicale care se adaug─â la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i ├«mpodobi linia melodic─â; semnul muzical corespunz─âtor. ÔÇô Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.
ORNAM├ëNT, ornamente, s. n. 1. Detaliu sau obiect ad─âugat la un ansamblu pentru a-l ├«nfrumuse╚Ťa; accesoriu, element decorativ folosit ├«n artele plastice, ├«n arhitectur─â, ├«n tipografie pentru a ├«ntregi o compozi╚Ťie ╚Öi a-i reliefa semnifica╚Ťia. ÔŚŐ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. ÔÖŽ (Rar) Distinc╚Ťie, ├«nsemn, decora╚Ťie. 2. Not─â sau grup de note muzicale care se adaug─â la o melodie, pentru a-i reliefa conturul, pentru a-i ├«mpodobi linia melodic─â; semnul muzical corespunz─âtor. ÔÇô Din fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum.
ORNAM├ëNT, ornamente, s. n. 1. Podoab─â (grafic─â, pictural─â, sculptural─â, stilistic─â etc.) cu care se ├«nfrumuse╚Ťeaz─â diferite obiecte, vase, tip─ârituri, monumente arhitectonice etc. ├«ncruci╚Öase m├«inile sub cap privind ornamentele tavanului. C. PETRESCU, ├Ä. II 159. ÔŚŐ Fig. Exist─â ├«n stilizarea eminescian─â... nu numai o intensificare a ornamentului fabulos, dar ╚Öi o atitudine descriptiv─â, atent─â la nuan╚Ťele aparen╚Ťei ╚Öi ale expresiunii. VIANU, A. P. 109. ÔŚŐ Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. Plante de ornament. ÔÖŽ Semn tipografic accesoriu, care reprezint─â copia unei figuri geometrice sau simbolice ╚Öi este folosit pentru alc─âtuirea motivelor decorative ale unui text. 2. Not─â sau grup de note muzicale care m─âresc efectul unei note principale dintr-o melodie; semnul muzical corespunz─âtor.
ornam├ęnt s. n., pl. ornam├ęnte
ornam├ęnt s. n., pl. ornam├ęnte
ORNAMÉNT s. 1. v. podoabă. 2. v. înfloritură.
ORNAM├ëNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. ╚Öi aplicate pe obiecte, pe tip─ârituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoab─â. ÔŚŐ De ornament = ornamental. 2. Figur─â de stil folosit─â pentru a ├«nfrumuse╚Ťa o fraz─â, o cuv├óntare. ÔÖŽ (Muz.) Semn, not─â sau grup de note care m─âre╚Öte efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento].
ORNAM├ëNT s. n. 1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. ╚Öi aplicate pe obiecte, pe tip─ârituri, manuscrise, monumente etc. 2. figur─â de stil folosit─â pentru a ├«nfrumuse╚Ťa o fraz─â, o cuv├óntare. 3. (muz.) not─â sau grup de note care ÔÇ×├«nfrumuse╚Ťeaz─âÔÇŁ, cu ├«nflorituri de scurt─â durat─â, linia melodic─â. (< fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)
ORNAMÉNT ~e n. 1) Element care ornează ceva; element decorativ; înfloritură. 2) muz. Notă sau grup de note care servesc la ornarea unei melodii fără a-i modifica linia melodică. /<fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum
ornament n. 1. podoab─â; 2. forme de stil ce serv─â a ├«nfrumuse╚Ťa vorbirea.
*ornam├ęnt n., pl. e (lat. ornamentum). Podoab─â, lucru care orneaz─â, care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â. Form─â de stil care serve╚Öte la ├«nfrumuse╚Ťarea vorbiri─ş.
ORNAMENT s. 1. decor, decora╚Ťie, ornamenta╚Ťie, podoab─â, (pop.) ├«mpodobire, zurzur. (Obiecte de ~.) 2. ├«nfloritur─â, podoab─â. (~ arhitectonic.)
ornament(e) (note de ~) (it. abbellimenti; fr. agr├ęments; germ. Verzierungen; engl. graces), note melodice* ╚Öi formule (1) ce ÔÇ×├«nfrumuse╚Ťeaz─âÔÇŁ linia melodic─â, cu ├«nflorituri de scurt─â durat─â, f─âr─â a-i modifica sensul ini╚Ťial (principal). ├Äntre cele mai frecvente: floritura ÔÇô scurte pasaje melodice scrise cu note mici, plasat─â ├«ntre dou─â note reale dintr-o melodie; caden╚Ťa melodic─â sau caden╚Ťa de bravur─â; pasaj ornamental mai lung, plasat de obicei ├«n lucr─âri concertante ├«n puncte culminante. V. caden╚Ť─â (2).
Abbellimento-Abelitura (it.) = Ornament. (A. L. Ivela, Dic╚Ťionar muzical ilustrat, Editura Libr─âriei ÔÇ×UniversalaÔÇŁ Alcalay&Co, Bucure╚Öti, 1927)

Ornament dex online | sinonim

Ornament definitie

Intrare: ornament
ornament substantiv neutru