Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru orna

ORN├ü, ornez, vb. I. Tranz. A pune ├«n valoare, a ├«nfrumuse╚Ťa un lucru ad─âug├óndu-i o podoab─â; a ├«mpodobi, a decora. ÔÇô Din fr. orner, lat. ornare.
ORN├ü, ornez, vb. I. Tranz. A pune ├«n valoare, a ├«nfrumuse╚Ťa un lucru ad─âug├óndu-i o podoab─â; a ├«mpodobi, a decora. ÔÇô Din fr. orner, lat. ornare.
ORN├ü, ornez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A ├«mpodobi, a decora. V. ├«nfrumuse╚Ťa. Bra╚Ťul st├«ng, ornat cu br─â╚Ť─âri la um─âr ╚Öi la m├«n─â, ╚Ťinea un arc. ODOBESCU, S. III 57. Galeria de portreturi ce orneaz─â salonul. ALECSANDRI, T. 1422. Scara ├«ntreag─â a acestui palat a fost de marmur─â ╚Öi ornat─â de o singur─â vi╚Ť─â sculptat─â de jos p├«n─â sus. BOLLIAC, O. 291.
orná (a ~) vb., ind. prez. 3 orneáză
orn├í vb., ind. prez. 1 sg. orn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. orne├íz─â
ORN├ü vb. 1. v. ├«mpodobi. 2. a ├«mpodobi, a ├«nfrumuse╚Ťa, (rar) a agrementa, (reg.) a ├«nfrumo╚Öa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.
ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].
ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)
A ORN├ü ~├ęz tranz. (lucruri, obiecte) A face s─â devin─â (mai) frumos, ad─âug├ónd elemente decorative; a ├«mpodobi; a ├«nfrumuse╚Ťa. /<fr. orner, lat. ornare
orn├á v. a ├«nfrumuse╚Ťa cu g─âteli, a ├«mpodobi.
*orn├ęz v. tr. (lat. ornare, a orna). ├Ämpodobesc, ├«nfrumuse╚Ťez, decorez: a orna un parc cu st├ítue. Fig. Ilustrez, fac glorios or─ş amabil: virtu╚Ťile orneaz─â sufletu.
ORNA vb. 1. a decora, a g─âti, a ├«mpodobi, a ├«nfrumuse╚Ťa, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ fa╚Ťada unei cl─âdiri.) 2. a ├«mpodobi, a ├«nfrumuse╚Ťa, (rar) a agrementa, (reg.) a ├«nfrumo╚Öa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a ├«mpodobi, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...)

Orna dex online | sinonim

Orna definitie

Intrare: orna
orna verb grupa I conjugarea a II-a