ORLÍȘTE, orliști, s. f. (Reg.) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce s-a strâns recolta). ♦ Fig. Casă pustie și ruinată. [Acc. și: órliște] – Din bg., sb. orlište.

ORLÍȘTE, orliști, s. f. (Reg.) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce s-a strâns recolta). ♦ Fig. Casă pustie și ruinată. [Acc. și: órliște] – Din bg., scr. orlište.

ORLÍȘTE s. f. (Regional) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce s-a cules recolta).

orlíște (reg.) s. f., g.-d. orlíștii; pl. orlíști

orlíște s. f., g.-d. art. orlíștii; pl. orlíști

órliște (órliști), s. f. – Casă părăsită, loc pustiu. Origine necunoscută. E cuvînt vechi, în Olt. Legătură cu sl. orelu „vultur” (Scriban) nu este certă. Poate e un der. local de la urla „a răcni”, cu sensul de „loc unde urlă vîntul”.

órliște f. (cp. cu vsl. *orlište, „loc pustiŭ pe unde trăĭesc pajurile”, d. orelŭ, pajură. V. arol. Cp. și cu vsl. orati, a ara). Cîmp sterp, pîrloagă, cîmp nelucrat (CL. 1922, 367). Casă pustie și ruinată. V. hardughie.