ORIZONTALIZÁ, orizontalizez, vb. I. Tranz. A așeza ceva în poziție orizontală. – Orizontal + suf. -iza.

ORIZONTALIZÁRE, orizontalizări, s. f. Acțiunea de a orizontaliza. – V. orizontaliza.

ORIZONTALIZÁ, orizontalizez, vb. I. Tranz. A așeza ceva în poziție orizontală. – Orizontal + suf. -iza.

ORIZONTALIZÁRE, orizontalizări, s. f. Acțiunea de a orizontaliza. – V. orizontaliza.

orizontalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 orizontalizeáză

orizontalizáre s. f., g.-d. art. orizontalizắrii; pl. orizontalizắri

orizontalizá vb., ind. prez. 1 sg. orizontalizéz, 3 sg. și pl. orizontalizeáză

orizontalizáre s. f., g.-d. art. orizontalizării; pl. orizontalizări

ORIZONTALIZÁ vb. 1. a nivela. (A ~ rambleul unei șosele.) 2. v. cala.

ORIZONTALIZÁRE s. nivelare. (~ rambleului unei șosele.)

ORIZONTALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza într-o poziție orizontală. ♦ tr. A cala. [Et. incertă].

ORIZONTALIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) orizontaliza și rezultatul ei. [< orizontaliza].

ORIZONTALIZÁ vb. tr. a așeza (ceva) în poziție orizontală. ◊ a cala. (< orizontal + -iza)

ORIZONTALIZA vb. 1. a nivela. (A ~ rambleul unei șosele.) 2. (TOP., TEHN.) a cala. (A ~ un aparat topografic de vizare.)

ORIZONTALIZARE s. nivelare. (~ rambleului unei șosele.)

ORIZONTALIZÁRE (< orizontal) s. f. (TOPOGR., TEHN.) Calare.