Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru orizont

ORIZÓN s. n. v. orizont.
ORIZ├ôNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezint─â intersec╚Ťia aparent─â a suprafe╚Ťei P─âm├óntului cu bolta cereasc─â; parte a cerului sau a P─âm├óntului pe care o m─ârgine╚Öte aceast─â linie; limit─â p├ón─â la care ajunge vederea noastr─â; zare. ÔŚŐ Orizont adev─ârat = cercul de intersec╚Ťie a sferei cere╚Öti cu un plan perpendicular pe verticala locului ╚Öi care trece prin centrul P─âm├óntului. ÔÖŽ Fig. ├Äntindere, sfer─â a cuno╚Ötin╚Ťelor, a unei activit─â╚Ťi intelectuale; perspectiv─â; capacitate, putere de ├«n╚Ťelegere, de orientare; nivel intelectual. ÔŚŐ Loc. adj. F─âr─â orizont = cu vederi ├«nguste, cu concep╚Ťii ├«napoiate. 2. (Geol.; ╚Öi ├«n sintagma orizont de sol) Strat al profilului de sol, diferen╚Ťiat prin anumite ├«nsu╚Öiri specifice privind culoarea, structura, compozi╚Ťia chimic─â etc. ÔÖŽ Strat sau ansamblu de strate de aceea╚Öi origine, de aceea╚Öi v├órst─â, de aceea╚Öi roc─â ╚Öi av├ónd aceea╚Öi pozi╚Ťie geometric─â ├«n cuprinsul unui etaj. ÔÖŽ Totalitatea lucr─ârilor de exploatare dintr-o min─â, situate ├«n acela╚Öi plan orizontal. 3. (├Än artele plastice ╚Öi ├«n teatru) Fundal. [Var.: (├«nv.) oriz├│n, oriz├│nte s. n.] ÔÇô Din lat. horizon, -ntis, ngr. or├şzon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.
ORIZÓNTE s. n. v. orizont.
ORIZÓN s. n. v. orizont.
ORIZ├ôNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezint─â intersec╚Ťia aparent─â a suprafe╚Ťei P─âm├óntului cu bolta cereasc─â; parte a cerului sau a P─âm├óntului pe care o m─ârgine╚Öte aceast─â linie; limit─â p├ón─â la care ajunge vederea noastr─â; zare. ÔŚŐ Orizont adev─ârat = cercul de intersec╚Ťie a sferei cere╚Öti cu un plan perpendicular pe verticala locului ╚Öi care trece prin centrul P─âm├óntului. ÔÖŽ Fig. ├Äntindere, sfer─â a cuno╚Ötin╚Ťelor, a unei activit─â╚Ťi intelectuale; perspectiv─â; capacitate, putere de ├«n╚Ťelegere, de orientare; nivel intelectual. ÔŚŐ Loc. adj. F─âr─â orizont = cu vederi ├«nguste, cu concep╚Ťii ├«napoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din forma╚Ťia unui sol, care prezint─â caracteristicile condi╚Ťiilor climatologice ├«n care s-a format acel sol. ÔÖŽ Strat sau ansamblu de straturi de aceea╚Öi origine, de aceea╚Öi v├órst─â, de aceea╚Öi roc─â ╚Öi av├ónd aceea╚Öi pozi╚Ťie geometric─â ├«n cuprinsul unui etaj. ÔÖŽ Totalitatea lucr─ârilor de exploatare dintr-o min─â, situate ├«n acela╚Öi plan orizontal. 3. (├Än artele plastice ╚Öi ├«n teatru) Fundal. [Var.: (├«nv.) oriz├│n, oriz├│nte s. n.] ÔÇô Din lat. horizon, -ntis, ngr. or├şzon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.
ORIZÓNTE s. n. v. orizont.
ORIZÓN s. n. v. orizont.
ORIZ├ôNT, (rar) orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezint─â intersec╚Ťia aparent─â a suprafe╚Ťei p─âm├«ntului cu bolta cereasc─â; partea cerului sau a p─âm├«ntului pe care o m─ârgine╚Öte aceast─â linie; zare. Pe orizontul purpuriu a ap─ârut, puternic conturat, un plugar... venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L. 7. Pe orizontul ├«nalt ╚Öi ├«nchis de culmi, soarele ├«ncepea s─â lase trandafiri. GALACTION, O. I 211. Nava se duce, se duce Dincolo de-albastru orizont. CO╚śBUC, P. II 95. P─âm├«ntul n-am z─ârit. Orizontul ne ├«ncinge Ca un cerc nem─ârginit. ALECSANDRI, O. 137. ÔŚŐ Fig. ╚Ü─âranul, ├«n scrierile sale, formeaz─â orizontul albastru, pe care se profileaz─â tipurile grote╚Öti ale clasei de sus. IBR─éILEANU, SP. CR. 148. Un orizont ├«ntins ╚Öi glorios se deschidea aspira╚Ťiunilor na╚Ťionale. GHICA, A. 20. ├Än urma multor p─âtimiri, multor nenorociri, un orizont mai senin ni se arat─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 75. ÔŚŐ Fig. (Mai ales la pl.) ├Äntindere, sfer─â a cuno╚Ötin╚Ťelor, a unei activit─â╚Ťi intelectuale; perspectiv─â; capacitate de ├«n╚Ťelegere, de orientare. L─âsa╚Ťi s─â zboare-n voie U╚Öoara poezie ÔÇô Mai multe orizonturi! Mai mult─â fantezie. TOP├ÄRCEANU, P. 309. Puterea g├«ndirii ╚Öi-a deschis orizonturi din ce in ce mai largi ╚Öi-n timp, ╚Öi-n spa╚Ťiu. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 227. ÔŚŐ Om f─âr─â orizont = om cu vederi ├«nguste, cu concep╚Ťii ├«napoiate. 2. Strat distinct din forma╚Ťia unui sol, care prezint─â caracteristicile condi╚Ťiilor climatologice ├«n care s-a format acel sol. ÔÖŽ (Geol.) Strat sau ansamblu de straturi de aceea╚Öi origine, de aceea╚Öi v├«rst─â, de aceea╚Öi roc─â ╚Öi aceea╚Öi pozi╚Ťie geometric─â ├«n cuprinsul unui etaj. De la suprafa╚Ť─â ╚Öi p├«n─â la trei sute de metri ad├«ncime s├«nt numai straturi de c─ârbune, orizonturi care le str─âbat ╚Öi transversele care merg pe l├«ng─â pere╚Ťii lor. BOGZA, V. J. 60. ÔÖŽ Totalitatea lucr─ârilor de exploatare dintr-o min─â, situate ├«n acela╚Öi plan orizontal. ╚śi multe ├«nc─â nu s-ar ├«nt├«mpla, Colo, prin orizontul ╚Öase sau ╚Öapte, Unde noaptea e ziu─â ╚Öi amiaza e noapte. DE╚śLIU, G. 46. La orizontul nou─â, din sectorul III se vede c-a ridicat cineva podul, DAVIDOGLU, M. 33. Tot cobor├«m dintr-o galerie ├«n alta, ajungem jos, la ┬źorizont┬╗. BOGZA, ╚Ü. 63. ÔÖŽ Subdiviziune geologic─â de ultimul ordin. 3. (├Än artele plastice ╚Öi ├«n teatru) Fundal. ÔÇô Variante: (├«nvechit) oriz├│nte (ODOBESCU, S. III 96), oriz├│n (MACEDONSKI, O. I 76, EMINESCU, O. I 175, ALECSANDRI, P. A. 110, NEGRUZZI, S. I 105) s. n.
ORIZÓNTE s. n. v. orizont.
oriz├│nt s. n., pl. oriz├│nturi
oriz├│nt s. n., pl. oriz├│nturi
ORIZÓNT s. 1. zare, (astăzi rar) zariște, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. (ASTRON.) orizont adevărat = orizont matematic; orizont matematic v. orizont adevărat. 3. v. fundal. 4. v. cicloramă. 5. v. strat.
ORIZÓNT s. v. perspectivă.
ORIZÓN s.n. v. orizont.
ORIZ├ôNT s.n. 1. Linie care reprezint─â intersec╚Ťia aparent─â a suprafe╚Ťei P─âm├óntului cu bolta cereasc─â. ÔŚŐ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cere╚Öti cu un plan perpendicular pe raza observatorului ╚Öi care trece prin centrul P─âm├óntului. 2. (Fig.) ├Äntindere a cuno╚Ötin╚Ťelor, perspectiv─â; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceea╚Öi origine ╚Öi aproximativ de aceea╚Öi v├órst─â, alc─âtuit ├«n general din aceea╚Öi roc─â. ÔÖŽ Totalitatea lucr─ârilor miniere care se afl─â la acela╚Öi nivel. 4. Fundal (├«n teatru, ├«n pictur─â etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].
ORIZ├ôNT s. n. 1. linie care reprezint─â intersec╚Ťia aparent─â a suprafe╚Ťei terestre cu bolta cereasc─â. ÔŚŐ cerc din intersectarea sferei cere╚Öti cu un plan perpendicular pe direc╚Ťia vertical─â dus─â prin centrul P─âm├óntului sau prin locul de observa╚Ťie. 2. (fig.) ├«ntindere a cuno╚Ötin╚Ťelor, perspectiv─â; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp dup─â care se face previziunea evolu╚Ťiei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceea╚Öi origine ╚Öi aproximativ de aceea╚Öi v├órst─â, prin compozi╚Ťia petrografic─â ╚Öi prin resturile de organisme pe care le con╚Ťine. ÔŚŐ totalitatea lucr─ârilor miniere care se afl─â la acela╚Öi nivel. 5. arie de r─âsp├óndire a tr─âs─âturilor analoage sau identice ale unor elemente de civiliza╚Ťie. ÔŚŐ (arheol.) depozit de materiale de civiliza╚Ťie suprapuse ├«n ├«mprejur─âri diferite. 6. fundal (├«n teatru, ├«n pictur─â etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observa╚Ťiilor cu sextantul, care permite m─âsurarea ├«n─âl╚Ťimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)
oriz├│nt (oriz├│nturi), s. n. ÔÇô Zare. ÔÇô Var. ├«nv. orizon. It. orizonte ╚Öi var. din fr. horizon. ÔÇô Der. orizontal, adj., din fr.
ORIZ├ôNT ~uri n. 1) Linie care delimiteaz─â aparent sfera cereasc─â de suprafa╚Ťa globului p─âm├óntesc. 2) Por╚Ťiune a suprafe╚Ťei globului terestru vizibil─â pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cuno╚Ötin╚Ťe ╚Öi de interese ale unui om; nivel intelectual. ÔŚŐ F─âr─â ~ cu vederi ├«nguste; cu concep╚Ťii ├«napoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafic─â cea mai mic─â ├«n cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a construc╚Ťiilor miniere situate la acela╚Öi nivel. 6) (├«n artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acoper─â partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. or├şzon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon
orizon n. (poetic) orizont: pășind peste orizonuri, sburând peste câmpii AL.
orizont n. 1. linie circular─â cu care se m─ârgine╚Öte vederea noastr─â: orizontul pe mare e m─ârginit; 2. partea cerului unde pare c─â atinge p─âm├óntul: luna apare la orizont; 3. locul de pe un tablou unde cerul urmeaz─â p─âm├óntului; 4. fig. ├«ntinderea unei ac╚Ťiuni, perspectiva viitorului: orizontul politic sÔÇÖa ├«ntunecat.
*orizont n., pl. ur─ş (vgr. ß┐żor├şzon, ß┐żorizontos, d. ß┐żor├şzo, m─ârginesc, limitez, care vine d. ß┐ż├│ros, hotar. V. afurisesc, oropsesc, aorist, ursesc, enorie). Mare cerc care ta─şe sfera ├«n do┼ş─â p─âr╚Ť─ş egale (una numit─â emisferu superior, ╚Öi alta emisferu inferior) ╚Öi care are ca pol─ş zenitu ╚Öi nadiru. Locu unde se termin─â vederea noastr─â, unde p─âm├«ntu pare c─â se une╚Öte cu ceru: o corabie se arat─â la orizont. Plan perpendicular verticale─ş. Fig. ├Äntinderea une─ş ac╚Ťiun─ş, une─ş activit─â╚Ť─ş oare-care: orizontu spiritulu─ş se l─ârge╚Öte cu instruc╚Ťiunea. Perspectiva viitorulu─ş: orizontu politic. Pict. Fondu cerulu─ş unu─ş tablo┼ş: orizonturile lu─ş Chintreuil ├«s admirabile.
orizont s. v. PERSPECTIV─é.
ORIZONT s. 1. zare, (astăzi rar) zariște, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. fundal. (~ pe scena unui teatru.) 3. (TEATRU) cicloramă. (~ este un fundal de scenă curbat.) 4. (GEOL.) strat.
eluvial, orizont ~,(engl.= eluvial) orizont pedogenetic (E) ├«mbog─â╚Ťit secundar ├«n silice prin sp─âlarea (eluvierea) argilei, oxizilor ╚Öi hidroxizilor de fier; o.e. are culori deschise ╚Öi poate fi luvic (El) ÔÇô nestrucutrat, albic (Ea) ÔÇô nestructurat ╚Öi spodic (Ep) ÔÇô podzolic. V ╚Öi iluvial.
orizont pedogenetic, (engl.= soil horizont) Ôćĺ sol.
ORIZONT, revistă bilunară de literatură, artă, cultură și gândire socială, apărută la București între 1944 și 1947 (din 1946, apare lunar). Red.-șef: Sașa Pană. Colaboratori: M.R. Paraschivescu, Ov. S. Crohmălniceanu, M. Cruceanu, A. Baranga, N.D. Cocea, Nina Cassian, P. Vintilă, E. Jebeleanu, G. Dumitrescu, Ligia Macovei, I. Vitner, Magda Isanoș, I. Voronca ș.a.
ORIZONT, publica╚Ťie politic─â, social─â ╚Öi literar-artistic─â ap─ârut─â la Timi╚Öoara, lunar ├«ntre 1964 ╚Öi dec. 1989, ├«n continuarea revistei ÔÇ×Scrisul b─ân─â╚ŤeanÔÇŁ. Red.-╚Öefi: Al. Jebeleanu, I. Arie╚Öeanu, A. Dumbr─âveanu. Colaboratori: Al. Andri╚Ťoiu, E. Barbu, V. Nicolescu, L. Dimov, E. Dorcescu, I. M─ârgineanu, H. ╚Üugui ╚Ö.a. Din 1990, serie nou─â, sub conducerea Adrianei Babe╚Ťi, cu noi colaboratori: G.I. Toh─âneanu, G. Liiceanu, M. Ciobanu, P. Goma, L. Cioc├órlie, M. Mih─âie╚Ö, C. Ungureanu, H.R. Patapievici ╚Ö.a.

Orizont dex online | sinonim

Orizont definitie

Intrare: orizont
orizon
orizonte
orizont substantiv neutru