originar definitie

13 definiții pentru originar

ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.
ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.
ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obîrșia în... E originar din părțile Mehedinților. SAHIA, N. 95. Crizantemele sînt din ziua aceea, pentru mine, originare din Japonia. GALACTION, O. I 324. Pretind a fi adevărați urmași ai Cantacuzinilor originari din Ploiești. BOLINTINEANU, O. 251. 2. În forma de la început, de origine. Starea originară a pămîntului. Forma originară a unui cuvînt.
originár (inițial, de loc din... ) adj. m., pl. originári; f. origináră, pl. origináre
originár (de loc din... ) adj. m., pl. originári; f. sg. origináră, pl. origináre
ORIGINÁR adj. 1. inițial, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 2. inițial, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)
ORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care își are obârșia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [Cf. fr. originaire, lat. originarius].
ORIGINÁR, - adj. 1. care își are obârșia în... 2. în forma de la început, de origine; inițial. (< fr. originaire, lat. originarius)
ORIGINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își trage originea; de origine. 2) Care este în forma de la început; aflat în prima formă. /<fr. originaire, lat. originarius
originar a. 1. care își trage origina din: tutunul e originar din America; 2. dobândit dela origină:: vițiu originar. ║ adv. primitiv.
*originál, -ă adj. (lat. originalis). De la origine, primitiv: izvoarele originale ale istoriiĭ. Care n’a fost imitat după altu, ci e scos din propria ta minte: cugetare originală, tabloŭ original. Care scrie, care compune cum n’aŭ maĭ scris (n’aŭ maĭ compus) alțiĭ pînă atuncĭ: scriitor, pictor original. Singular, straniŭ, excentric, bizar, cĭudat, ca la neoamenĭ: caracter original. Păcatu original (saŭ originar, păcatu de care, după credința creștinească, s’aŭ făcut vinovațĭ toțĭ oameniĭ pin persoana luĭ Adam. S. m. și f. Persoană excentrică. S. n., pl. e și urĭ. Manuscript, text, carte după care s’a făcut o copie saŭ o traducere: originalu uneĭ poeziĭ, unuĭ tratat. Operă de artă după care s’a făcut o imitațiune saŭ persoană al căreĭ portret s’a făcut: portret care nu seamănă cu originalu (V. izvod). Adv. Chear de la origine: contract original vițiat. În original, în textu original, în opera de artă originală: am citit Iliada în original, am văzut acest tabloŭ în original la Luvru.
*originár, -ă adj. (lat. originarius). Care se trage din, care are originea în: tutunu, popușoĭu și cartofiĭ îs originarĭ din America. Original, înăscut, din naștere: defect originar. Care exista la origine, primitiv: starea originară a limbilor. Adv. La origine, la început: oameniĭ n’aŭ fost originar maĭ bunĭ de cît astăzĭ.
ORIGINAR adj. 1. inițial, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 2. inițial, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)

originar dex

Intrare: originar
originar adjectiv