ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.

ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor.

orientatór (rar) (-ri-en-) adj. m., pl. orientatóri; f. sg. și pl. orientatoáre

orientatór adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatóri; f. sg. și pl. orientatoáre

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. Care indică direcția, care orientează. [Pron. -ri-en-. / cf. it. orientatore].

ORIENTATÓR, -OÁRE adj. care indică direcția. (< orienta + -tor)