Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru orientativ

ORIENTAT├ŹV, -─é, orientativi, -e, adj. Care serve╚Öte la orientare, care informeaz─â; informativ. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din orienta.
ORIENTAT├ŹV, -─é, orientativi, -e, adj. Care serve╚Öte la orientare, care informeaz─â; informativ. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din orienta.
orientat├şv (-ri-en-) adj. m., pl. orientat├şvi; f. orientat├şv─â, pl. orientat├şve
orientat├şv adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientat├şvi; f. sg. orientat├şv─â, pl. orientat├şve
ORIENTAT├ŹV adj. v. informativ.
ORIENTAT├ŹV, -─é adj. Referitor la orientare, care orienteaz─â; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv].
ORIENTAT├ŹV, -─é adj. care orienteaz─â; informativ. (< orienta + -/t/iv)
ORIENTAT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care serve╚Öte la orientare; menit s─â orienteze. [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta
ORIENTATIV adj. informativ. (Pre╚Ťuri ~.)

Orientativ dex online | sinonim

Orientativ definitie

Intrare: orientativ
orientativ adjectiv
  • silabisire: -ri-en-