orientativ definitie

9 definiții pentru orientativ

ORIENTATÍV, -Ă, orientativi, -e, adj. Care servește la orientare, care informează; informativ. [Pr.: -ri-en-] – Din orienta.
ORIENTATÍV, -Ă, orientativi, -e, adj. Care servește la orientare, care informează; informativ. [Pr.: -ri-en-] – Din orienta.
orientatív (-ri-en-) adj. m., pl. orientatívi; f. orientatívă, pl. orientatíve
orientatív adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatívi; f. sg. orientatívă, pl. orientatíve
ORIENTATÍV adj. v. informativ.
ORIENTATÍV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv].
ORIENTATÍV, -Ă adj. care orientează; informativ. (< orienta + -/t/iv)
ORIENTATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește la orientare; menit să orienteze. [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta
ORIENTATIV adj. informativ. (Prețuri ~.)

orientativ dex

Intrare: orientativ
orientativ adjectiv
  • silabisire: -ri-en-