Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru orientare

ORIENT├ü, orientez, vb. I. 1. Refl. A ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte pentru a ajunge la destina╚Ťie, a recunoa╚Öte, a stabili direc╚Ťia, a g─âsi drumul; p. ext. a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare, atitudinea, solu╚Ťia cea mai potrivit─â, a ac╚Ťiona adecvat. ÔÖŽ Tranz. A ├«ndrepta pe cineva ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. 2. Tranz. A a╚Öeza pe cineva sau ceva ├«ntr-o anumit─â pozi╚Ťie sau direc╚Ťie fa╚Ť─â de punctele cardinale. ÔÖŽ Fig. A ├«ndruma, a ├«ndrepta, a dirija. ÔÖŽ Refl. A se c─âl─âuzi dup─â..., a se conduce. ÔÖŽ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rota╚Ťie ├«n plan ├«n jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orienter.
ORIENT├üRE, orient─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) orienta ╚Öi rezultatul ei; p. ext. direc╚Ťie, sens. ÔÖŽ Fig. Tendin╚Ť─â, ├«nclinare; convingere, concep╚Ťie. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô V. orienta.
ORIENT├ü, orientez, vb. I. 1. Refl. A ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte pentru a ajunge la destina╚Ťie, a recunoa╚Öte, a stabili direc╚Ťia, a g─âsi drumul; p. ext. a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare, atitudinea, solu╚Ťia cea mai potrivit─â, a ac╚Ťiona adecvat. ÔÖŽ Tranz. A ├«ndrepta pe cineva ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. 2. Tranz. A a╚Öeza pe cineva sau ceva ├«ntr-o anumit─â pozi╚Ťie sau direc╚Ťie fa╚Ť─â de punctele cardinale. ÔÖŽ Fig. A ├«ndruma, a ├«ndrepta, a dirija. ÔÖŽ Refl. A se c─âl─âuzi dup─â..., a se conduce. ÔÖŽ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rota╚Ťie ├«n plan ├«n jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orienter.
ORIENT├üRE, orient─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) orienta ╚Öi rezultatul ei; p. ext. direc╚Ťie, sens. ÔÖŽ Fig. Tendin╚Ť─â, ├«nclinare; convingere, concep╚Ťie. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô V. orienta.
ORIENT├ü, orientez, vb. I. 1. Refl. A recunoa╚Öte, a stabili direc╚Ťia, a g─âsi drumul, a ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte (├«n raport cu punctele cardinale sau cu alte puncte de reper) pentru a ajunge la destina╚Ťie; p. ext. a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o ├«mprejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivit─â, solu╚Ťia cea mai just─â. Vechii cor─âbieri se orientau dup─â steaua polar─â, cm C─âut─â s─â se orienteze, dar o bezn─â at├«t de deas─â acoperea lumea, c─â ochii lui nu puteau deslu╚Öi nici o nuan╚Ť─â ├«n negrul ├«n─âbu╚Öitor. REBREANU, P. S. 83. 2. Tranz. A a╚Öeza un lucru sau pe cineva ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie sau pozi╚Ťie fa╚Ť─â de punctele cardinale. Casa este orientat─â spre r─âs─ârit. ÔÖŽ A ├«ndrepta, a dirija, a ├«ndruma. Nu g─âsi nimic care s─â-l orienteze iar pe drumurile Podenilor. C├«mpia nu-╚Öi ar─âta dec├«t nem─ârginirea-i neagr─â. MIHALE, O. 282. Ibr─âileanu exercita... o presiune delicat─â ╚Öi fin─â asupra mea orient├«ndu-m─â. SADOVEANU, E. 180.
ORIENT├üRE, orient─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) orienta. 1. Aflare, recunoa╚Ötere a direc╚Ťiei ╚Öi sensului in care se g─âsesc punctele cardinale ├«n raport cu locul unde se g─âse╚Öte cineva; g─âsirea direc╚Ťiei ╚Öi a sensului de urmat pentru a ajunge la destina╚Ťie; identificarea elementelor de pe teren cu cele de pe o hart─â. Orientarea cu ajutorul busolei. ÔŚŐ Fig. Conu Dumitrachi ducindu-╚Öi degetul la frunte caut─â ├«n datele marilor evenimente istorice pe care le-a apucat d-sa un punct de orientare cronologic─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 473. ÔŚŐ Fig. Posibilitatea de a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o ├«mprejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivit─â, solu╚Ťia cea mai just─â. Cunoa╚Öterea teoriei d─â orientare ╚Öi siguran╚Ť─â ├«n activitatea practic─â. 2. Mod de a╚Öezare a unui obiect fa╚Ť─â de punctele cardinale; p. ext. direc╚Ťie, sens. Petar Du╚Öan schimb─â orientarea ╚Öi barca ├«ncepu s─â ╚Ťie largul. GALACTION, O. I 198.
orientá (a ~) (-ri-en-) vb., ind. prez. 3 orienteáză
orientáre (-ri-en-) s. f., g.-d. art. orientắrii; pl. orientắri
orient├í vb. (sil. -ri-en-), ind. prez. 1 sg. orient├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oriente├íz─â
orientáre s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art. orientării; pl. orientări
ORIENTÁ vb. 1. v. apuca. 2. v. călăuzi. 3. v. îndruma. 4. v. dirija.
ORIENT├üRE s. 1. v. ├«ndrumare. 2. v. direc╚Ťie. 3. v. concep╚Ťie.
A (se) orienta Ôëá a (se) dezorienta
A orienta Ôëá a deruta, a dezorienta
ORIENT├ü vb. I. 1. refl. A afla pozi╚Ťia punctelor cardinale ├«n raport cu locul unde se afl─â; a ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte. ÔÖŽ (Fig.) A descoperi felul de a proceda ├«ntr-o situa╚Ťie, a g─âsi solu╚Ťia unei probleme. 2. tr. A a╚Öeza (ceva) ├«n raport cu punctele cardinale. ÔÖŽ A ├«ndrepta, a ├«ndruma; (mar.) a ├«ndrepta velatura astfel ├«nc├ót s─â prind─â v├óntul. ÔÖŽ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens ├«n plan ├«n jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].
ORIENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) orienta; orienta╚Ťie; (p. ext.) direc╚Ťie, sens. ÔÖŽ (Mat.) Alegere a unei ordini din dou─â ordini totale, opuse. ÔŚŐ Orientare profesional─â = alegerea carierei pentru un individ, efectuat─â cu ajutorul testelor. ÔÖŽ (Fig.) Tendin╚Ť─â, ├«nclinare; convingere, concep╚Ťie. [< orienta].
ORIENT├ü vb. I. refl. a afla pozi╚Ťia punctelor cardinale ├«n raport cu locul unde se afl─â; a ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte. ÔŚŐ (fig.) a descoperi felul de a proceda ├«ntr-o situa╚Ťie, a g─âsi solu╚Ťia unei probleme. II. tr. a a╚Öeza ├«n raport cu punctele cardinale. ÔŚŐ a ├«ndrepta; (mar.) a ├«ndrepta velatura astfel ├«nc├ót s─â prind─â v├óntul. ÔŚŐ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rota╚Ťie ├«n plan, ├«n jurul unui punct. (< fr. orienter)
ORIENT├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a (se) orienta; orienta╚Ťie. (p. ext.) tendin╚Ť─â, ├«nclinare, convingere, concep╚Ťie. (< orienta)
A ORIENT├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane, colective etc.) A face s─â se orienteze. 2) (instala╚Ťii, aparate etc.) A aranja ├«ntr-o anumit─â pozi╚Ťie fa╚Ť─â de un anumit reper (un punct cardinal, o direc╚Ťie, un obiect). [Sil. ri-en-] /<fr. orienter
A SE ORIENT├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe) A ╚Öti s─â determine locul afl─ârii sau direc╚Ťiei mi╚Öc─ârii (dup─â anumite semne). ~ pe teren. ~ dup─â soare. 2) fig. A g─âsi solu╚Ťia cea mai bun─â (├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare). 3) A avea ├«n imediata apropiere, conform├óndu-se; a se c─âl─âuzi; a se conduce. [Sil. -ri-en-] /<fr. orienter
ORIENT├üRE ~─âri f. 1) v. A ORIENTA ╚Öi A SE ORIENTA. 2) Mod de a╚Öezare ├«n raport cu punctele cardinale. ÔŚŐ ~ politic─â (sau ideologic─â) stare de spirit bazat─â pe anumite concep╚Ťii politice (sau ideologice). [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta
orient├á v. 1. a determina punctele cardinale: a orienta o hart─â; 2. a dispune dup─â direc╚Ťiunea punctelor cardinale: bisericile se orientau cu ├«ngrijire; 3. a recunoa╚Öte pozi╚Ťiunea punctelor cardinale: ├«n acest ora╚Ö se poate lesne orienta; 4. fig. a cerceta ceva cu deam─ânuntul spre a ╚Öti cum sÔÇÖapuce lucrul.
orientare f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) orienta; 2. dispozi╚Ťiunea unui edificiu ├«n raport cu punctele cardinale.
*orienta╚Ťi├║ne f. (fr. orientation). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te orienta: orientarea e u╚Öoar─â pin ajutoru busole─ş. Pozi╚Ťiunea unu─ş ob─şect fa╚Ť─â de punctele cardinale. Mar. Dispozi╚Ťiunea p├«nzelor ca s─â primeasc─â bine v├«ntu. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*orient├ęz v. tr. (fr. orienter). A╚Öez un lucru dup─â pozi╚Ťiunea pe care trebu─şe sÔÇÖo a─şb─â fa╚Ť─â de orient ╚Öi de celelalte puncte cardinale: a orienta o biseric─â. Mar. A╚Öez p├«nzele ca s─â le izbeasc─â bine v├«ntu. Fig. ├Ändrept, dirijez: a orienta un copil spre ╚Ötiin╚Ť─â. V. refl. Recunosc orientu, ╚Ötiu ├«ncotro s─â merg: ├«n acest ora╚Ö te orientez─ş u╚Öor. Fig. Recunosc situa╚Ťiunea, ╚Öti┼ş ce s─â fac: ├«n mijlocu une─ş revolu╚Ťiun─ş, e gre┼ş s─â te orientez─ş. V. dezorientez.
ORIENTA vb. 1. a apuca, a se ├«ndrepta, a o lua, a merge, a p─â╚Öi, a pleca, a porni, (rar), a se ├«ndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (├«nv. ╚Öi reg.) a n─âzui, (Transilv.) a ar─âdui. (Se ~ spre cas─â.) 2. a c─âl─âuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a ├«ndrepta, a ├«ndruma, (├«nv), a tocmi. (I-a ~ pe drumul cel bun.) 3. a (se) c─âl─âuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) ├«ndruma, (├«nv.) a (se) pov─â╚Ťui. (Dup─â ce principii se ~ ├«n viat─â?)
ORIENTARE s. 1. c─âl─âuzire, conducere, dirijare, ghidare, ├«ndreptare, ├«ndrumare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. direc╚Ťie, linie, sens. (Ce ~ va urma aceast─â dezvoltare?) 3. concep╚Ťie, convingere, g├«nd, idee, judecat─â, opinie, p─ârere, principiu, vedere, viziune, (livr.) convic╚Ťiune. (Are o ~ s─ân─âtoas─â.)
AX─é DE ORIENTARE coordonat─â solidar─â cu o aeronav─â ╚Öi a c─ârei pozi╚Ťie define╚Öte orientarea acesteia ├«n spa╚Ťiu, fiind util─â studierii mi╚Öc─ârii unui vehicul aerian ├«n jurul centrului s─âu de greutate, axele principale de iner╚Ťie fiind admise ca axe de orientare.
ORIENTAREA APARATELOR DE ZBOR/├ÄN SPA╚ÜIU, ansamblu de manevre ╚Öi ac╚Ťiuni comandate manual sau automat care se finalizeaz─â ├«n deplas─âri unghiulare pentru ob╚Ťinerea unei anumite altitudini, pentru evitarea obstacolelor ╚Öi a abordajelor.
ORIENT├üRE (< orienta) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) orienta; p. ext. direc╚Ťie, sens. ÔÖŽ Fig. Tendin╚Ť─â, ├«nclinare; convingere, concep╚Ťie. ÔŚŐ O. profesional─â = dirijarea indivizilor ├«n alegerea acelei profesii pe care vor fi capabili s-o exercite ╚Öi care le va oferi satisfac╚Ťie, ╚Ťin├ónd cont, ├«n repartizarea alegerilor, ╚Öi de nevoile profesionale ale colectivit─â╚Ťii. O. p. se bazeaz─â pe teste privind aptitudinile intelectuale, gradul de inteligen╚Ť─â ╚Öi caracterul individului; pornind de la aceste date sunt analizate func╚Ťiile pe care individul le poate ├«ndeplini: de conducere, previziune, coordonare, control sau organizare, ╚Öi sectorul unde le poate exercita: comercial, administrativ, financiar, tehnic, social etc. O. p. este indispensabil─â mai ales c├ónd are loc o schimbare de profesie la adul╚Ťi. Primul serviciu de o. p. a fost creat la Boston, ├«n 1908; ├«n 1909, ├«n Anglia, s-au constituit oficii de selec╚Ťie. ├Än Rom├ónia a existat o intens─â propagand─â pentru problemele o. p. ├«ntre 1920 ╚Öi 1925, ├«n 1927 ├«nfiin╚Ť├óndu-se o Comisie de orientare ╚Öi selec╚Ťie profesional─â condus─â de C. R─âdulescu-Motru ╚Öi dependent─â de Ministerul Muncii. ÔŚŐ O. ╚Öcolar─â = interven╚Ťia de dirijare a elevilor ├«n alegerea domeniilor ╚Öi formelor de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt potrivite cu aptitudinile ╚Öi dorin╚Ťele lor, ├«n scopul de a le dezvolta toate posibilit─â╚Ťile la maximum. 2. (PSIH.) Mecanism fundamental al aten╚Ťiei, const├ónd ├«n capacitatea unui individ de a se situa ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu.

Orientare dex online | sinonim

Orientare definitie

Intrare: orienta
orienta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-en-
Intrare: orientare
orientare substantiv feminin
  • silabisire: -ri-en-