orientalistică definitie

9 definiții pentru orientalistică

ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik.
ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, al limbilor și al culturii spirituale și materiale a popoarelor din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din germ. Orientalistik.
ORIENTALÍSTICĂ s. f. Grup de discipline care se ocupă cu studiul istoriei, limbilor și culturii materiale și spirituale a popoarelor din Orient. Orientalistică sovietică studiază astăzi într-un spirit nou, științific, limbile chineză, mongolă, japoneză, afgană, malaieză, coreeană etc. L. ROM. 1953, nr. I, 17.
orientalístică (-ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalísticii
orientalístică s. f. (sil. -ri-en-), g.-d, art. orientalísticii
ORIENTALÍSTICĂ s.f. Grup de discipline care studiază istoria, limba și cultura popoarelor orientale. [Pron. -ri-en-, gen. -cii. / cf. germ. Orientalistik].
ORIENTALÍSTICĂ s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik)
ORIENTALÍSTICĂ f. 1) Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul istoriei, culturii, literaturilor și limbilor popoarelor orientale. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul limbilor orientale. [Sil. -ri-en-] /<germ. Orientalistik
ORIENTALÍSTICĂ s. f. (cf. germ. Orientalistik): grup de discipline care studiază istoria, limbile și culturile popoarelor orientale.

orientalistică dex

Intrare: orientalistică
orientalistică substantiv feminin
  • silabisire: -ri-en-