Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru orientalism

ORIENTAL├ŹSM s. n. Ceea ce caracterizeaz─â pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ÔÖŽ (Rar) Ceea ce se refer─â la Orient ╚Öi la orientali. ÔÖŽ (Rar) Orientalistic─â. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orientalisme.
ORIENTAL├ŹSM s. n. Ceea ce caracterizeaz─â pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ÔÖŽ (Rar) Ceea ce se refer─â la Orient ╚Öi la orientali. ÔÖŽ (Rar) Orientalistic─â. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orientalisme.
ORIENTAL├ŹSM s. n. Ceea ce caracterizeaz─â pe orientali; moravurile, felul de a fi al orientalilor. (Cu sens peiorativ) ╚śi azi, pe vremea c├«nd a fost scris─â ┬źO noapte furtunoas─â┬╗, combina╚Ťia ridicol─â de orientalism ╚Öi civiliza╚Ťie european─â e ├«n mahala. IBR─éILEANU, SP. CR. 109.
oriental├şsm (-ri-en-) s. n.
oriental├şsm s. n. (sil. -ri-en-)
ORIENTAL├ŹSM s.n. 1. Ceea ce caracterizeaz─â popoarele orientale; felul de via╚Ť─â, caracterul, obiceiurile orientalilor. ÔÖŽ (Rar) Orientalistic─â. [Cf. fr. orientalisme].
ORIENTAL├ŹSM s. n. ceea ce caracterizeaz─â pe orientali; felul de via╚Ť─â, caracterul, moravurile orientalilor. ÔŚŐ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr. orientalisme)
ORIENTAL├ŹSM n. 1) Fel de a fi propriu pentru orientali; caracter oriental. 2) rar v. ORIENTALISTIC─é. [Sil. -ri-en-] /<fr. orientalisme
orientalism n. totalitatea cuno╚Ötin╚Ťelor relative la datinile, istoria ╚Öi limbile orientale.
*oriental├şzm n., pl. e (d. oriental). Studiu limbilor, istorii─ş, obice─şurilor popoarelor din Orient. Gustu lucrurilor din Orient. Fig. Purtare de oriental, tembel├«c.

Orientalism dex online | sinonim

Orientalism definitie

Intrare: orientalism
orientalism substantiv neutru
  • silabisire: -ri-en-