orientalism definitie

10 definiții pentru orientalism

ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se referă la Orient și la orientali. ♦ (Rar) Orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientalisme.
ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se referă la Orient și la orientali. ♦ (Rar) Orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientalisme.
ORIENTALÍSM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali; moravurile, felul de a fi al orientalilor. (Cu sens peiorativ) Și azi, pe vremea cînd a fost scrisă «O noapte furtunoasă», combinația ridicolă de orientalism și civilizație europeană e în mahala. IBRĂILEANU, SP. CR. 109.
orientalísm (-ri-en-) s. n.
orientalísm s. n. (sil. -ri-en-)
ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme].
ORIENTALÍSM s. n. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viață, caracterul, moravurile orientalilor. ◊ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr. orientalisme)
ORIENTALÍSM n. 1) Fel de a fi propriu pentru orientali; caracter oriental. 2) rar v. ORIENTALISTICĂ. [Sil. -ri-en-] /<fr. orientalisme
orientalism n. totalitatea cunoștințelor relative la datinile, istoria și limbile orientale.
*orientalízm n., pl. e (d. oriental). Studiu limbilor, istoriiĭ, obiceĭurilor popoarelor din Orient. Gustu lucrurilor din Orient. Fig. Purtare de oriental, tembelîc.

orientalism dex

Intrare: orientalism
orientalism substantiv neutru
  • silabisire: -ri-en-