Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru oriental

extrem-oriental, ~─â a [At: LOVINESCU, C. VII 134 / Pl: ~i, ~e / E: fr extrem-oriental] 1 Care apar╚Ťine Extremului (17)-0rient. 2 Specific Extremului (17)-Orient. 3 Care provine din Extremul (17)-Orient. 4 Care se refer─â la Extremul (17)-Orient.
GRECO-ORIENT├üL, -─é, greco-orientali, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de religia ortodox─â, privitor la religia ortodox─â; ortodox, greco-r─âs─âritean. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ader─â la religia ortodox─â; ortodox, greco-r─âs─âritean. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Grec + oriental.
ORIENT├üL, -─é, orientali, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine Orientului sau p─âr╚Ťii r─âs─âritene a unei ╚Ť─âri, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; r─âs─âritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia unei ╚Ť─âri din Orient sau este originar─â de acolo; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din lat. orientalis, fr. oriental.
GRECO-ORIENT├üL, -─é, greco-orientali, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ╚Ťine de religia ortodox─â, privitor la religia ortodox─â; ortodox, greco-r─âs─âritean. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ader─â la religia ortodox─â; ortodox, greco-r─âs─âritean. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Grec + oriental.
ORIENT├üL, -─é, orientali, -e, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine Orientului sau p─âr╚Ťii r─âs─âritene a unei ╚Ť─âri, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; r─âs─âritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a unei ╚Ť─âri din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din lat. orientalis, fr. oriental.
GRECO-ORIENT├üL, -─é, greco-orientali, -e, adj. (Transilv., rar) Care ╚Ťine de religia ortodox─â.
ORIENT├üL, -─é, orientali, -e, adj. Care apar╚Ťine orientului; propriu, caracteristic orientului; din sau de la r─âs─ârit, (├«n special din ╚Ť─ârile Asiei, apropiate de Europa); r─âs─âritean; (prin restric╚Ťie) turcesc. Fumegare sub╚Ťire de miresme orientale. VORNIC, P. 141. Mul╚Ťi priveau cu mirare la chipul lui exotic de patriarh oriental. BART, E. 310. Toate darurile firei s├«nt ├«n zona oriental─â. NEGRUZZI, S. II 130. ÔŚŐ (Substantivat) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a unei ╚Ť─âri din orient; (prin restric╚Ťie) turc. Se a╚Öez─â pe nisip, potrivindu-╚Öi dunga pantalonilor ╚Öi ├«ncruci╚Ö├«nd picioarele ca orientalii. C. PETRESCU, ├Ä. II 257.
gr├ęco-orient├íl (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gr├ęco-orient├íli; adj. f., s. f. gr├ęco-orient├íl─â, pl. gr├ęco-orient├íle
orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientáli; adj. f., s. f. orientálă, pl. orientále
gr├ęco-orient├íl adj., s. m. Ôćĺ oriental
orientál adj. m., s. m. (sil. -ri-en-), pl. orientáli; f. sg. orientálă, pl. orientále
GRECO-ORIENTÁL adj., s. v. ortodox.
ORIENTÁL adj. v. estic.
Oriental Ôëá apusean, occidental
ORIENT├üL, -─é adj. Care apar╚Ťine Orientului, propriu Orientului; r─âs─âritean. // s.m. ╚Öi f. Locuitor al unei ╚Ť─âri din Orient; (p. restr.) turc. [Cf. fr. oriental, lat. orientalis].
GRECO-ORIENT├üL, -─é adj. care apar╚Ťine confesiunii ortodoxe. (< grec + oriental)
ORIENT├üL, -─é I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei ╚Ť─âri din Orient; r─âs─âritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)
GRÉCO-ORIENTÁL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al religiei ortodoxe. /grec + oriental
GR├ëCO-ORIENT├üL1 ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de religia ortodox─â; propriu religiei ortodoxe. /grec + oriental
ORIENT├üL1 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de Orient; propriu Orientului; r─âs─âritean; estic. 2) Care se afl─â ├«n Orient; din Orient; r─âs─âritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental
ORIENT├üL2 ~i m. 1) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a unei ╚Ť─âri sau a unei regiuni din Orient. 2) la pl. Popoare din Orient. Cultura ~ilor. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental
greco-oriental a. și m. ortodox.
India f. sau Indiile orientale, nume dat la dou─â peninsule, ale Aziei meridionale desp─âr╚Ťite prin golful Bengal: Industan ╚Öi Indo-China (Indian); 2. Indiile occidentale, vechiul nume al Americei; 3. Indiile neerlandeze, posesiunile olandeze ├«n Oceania: 48 mil. loc.
oriental a. care e ├«nspre orient, ce ╚Ťine de orient. ÔĽĹ m. pl. orientali, popoarele din Azia cele mai ├«nvecinate cu noi: Turci, Persani, Arabi.
Prusia f. Stat al republicei germane cu o popula╚Ťiune de 36 mil. loc. ╚Öi cu cap. Berlin. ÔĽĹ Prusia occidental─â, provincie a Prusiei (redus─â prin tractatul din Versailles): 327.000 loc. cu cap. Danzig. ÔĽĹ Prusia oriental─â, fost─â provincie a Prusiei, apar╚Ťine azi Poloniei: 2.290.000 loc. cu cap. Koenigsberg. ÔĽĹ Prusia Renan─â, provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. cu cap. Coblenz. (Prusian).
GRECO-ORIENTAL adj., s. (BIS.) ortodox, (rar) greco-r─âs─âritean.
ORIENTAL adj. estic, r─âs─âritean, (├«nv.) ostic, r─âs─âritenesc. (Regiunea ~ a Carpa╚Ťilor.)
COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercial─â englez─â, ├«ntemeiat─â ├«n 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comer╚Ťul cu India, SE Asiei ╚Öi China. A avut un rol hot─âr├«tor ├«n expansiunea colonial─â britanic─â ├«n aceast─â parte a lumii; ╚Öi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1858. 2. Companie comercial─â olandez─â, ├«ntemeiat─â ├«n 1602; a avut un rol ├«n crearea imp. colonial olandez; ╚Öi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1798. 3. Companie comercial─â francez─â, ├«ntemeiat─â ├«n 1664 ╚Öi organizat─â din ini╚Ťiativa lui Colbert ├«n scopul instituirii monopolului francez asupra comer╚Ťului cu India; ├«n 1719 a fuzionat cu Compania Occidental─â, ├«ntemeiat─â de John Law. ╚śi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1794.
POARTA ORIENTALĂ, pas de joasă altitudine (540 m), situat pe cumpăna de ape dintre bazinul râului Timiș și cel al Cernei, în culoarul Timiș-Cerna, în arealul com. Domașnea, jud. Caraș-Severin. Străbătut de o cale ferată, care fac legătura între Orșova și Caransebeș. Cunoscut și sub numele de pasul Domașnea.

Oriental dex online | sinonim

Oriental definitie

Intrare: oriental (adj.)
oriental adjectiv
  • silabisire: -ri-en-
Intrare: oriental (s.m.)
oriental substantiv masculin
  • silabisire: -ri-en-
Intrare: greco-oriental (adj.)
greco-oriental 1 adj. adjectiv
  • silabisire: -ri-en-tal
Intrare: greco-oriental (s.m.)
greco-oriental 2 s.m. substantiv masculin
  • silabisire: -ri-en-tal