Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru orienta╚Ťie

ORIENT├ü╚ÜIE, orienta╚Ťii, s. f. (├Änv.) Orientare. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orientation.
ORIENT├ü╚ÜIE, orienta╚Ťii, s. f. (├Änv.) Orientare. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orientation.
ORIENT├ü╚ÜIE s. f. (├Änvechit) Orientare. E om cu p─âreri proprii, cu sentimente bine definite, cu orienta╚Ťie politic─â. IORGA, L. II 91.
orient├í╚Ťie (├«nv.) (-ri-en-, -╚Ťi-e) s. f., art. orient├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. orient├í╚Ťiei; pl. orient├í╚Ťii, art. orient├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
orient├í╚Ťie s. f. (sil. -ri-en, -╚Ťi-e), art. orient├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. orient├í╚Ťiei; pl. orient├í╚Ťii art. orient├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ORIENTÁȚIE s.f. (Rar) Orientare. [< fr. orientation].
*orienta╚Ťi├║ne f. (fr. orientation). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te orienta: orientarea e u╚Öoar─â pin ajutoru busole─ş. Pozi╚Ťiunea unu─ş ob─şect fa╚Ť─â de punctele cardinale. Mar. Dispozi╚Ťiunea p├«nzelor ca s─â primeasc─â bine v├«ntu. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.

Orienta╚Ťie dex online | sinonim

Orienta╚Ťie definitie

Intrare: orienta╚Ťie
orienta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-en, -╚Ťi-e