Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru orienta

ORIENT├ü, orientez, vb. I. 1. Refl. A ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte pentru a ajunge la destina╚Ťie, a recunoa╚Öte, a stabili direc╚Ťia, a g─âsi drumul; p. ext. a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare, atitudinea, solu╚Ťia cea mai potrivit─â, a ac╚Ťiona adecvat. ÔÖŽ Tranz. A ├«ndrepta pe cineva ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. 2. Tranz. A a╚Öeza pe cineva sau ceva ├«ntr-o anumit─â pozi╚Ťie sau direc╚Ťie fa╚Ť─â de punctele cardinale. ÔÖŽ Fig. A ├«ndruma, a ├«ndrepta, a dirija. ÔÖŽ Refl. A se c─âl─âuzi dup─â..., a se conduce. ÔÖŽ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rota╚Ťie ├«n plan ├«n jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orienter.
ORIENT├ü, orientez, vb. I. 1. Refl. A ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte pentru a ajunge la destina╚Ťie, a recunoa╚Öte, a stabili direc╚Ťia, a g─âsi drumul; p. ext. a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare, atitudinea, solu╚Ťia cea mai potrivit─â, a ac╚Ťiona adecvat. ÔÖŽ Tranz. A ├«ndrepta pe cineva ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie. 2. Tranz. A a╚Öeza pe cineva sau ceva ├«ntr-o anumit─â pozi╚Ťie sau direc╚Ťie fa╚Ť─â de punctele cardinale. ÔÖŽ Fig. A ├«ndruma, a ├«ndrepta, a dirija. ÔÖŽ Refl. A se c─âl─âuzi dup─â..., a se conduce. ÔÖŽ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rota╚Ťie ├«n plan ├«n jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] ÔÇô Din fr. orienter.
ORIENT├ü, orientez, vb. I. 1. Refl. A recunoa╚Öte, a stabili direc╚Ťia, a g─âsi drumul, a ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte (├«n raport cu punctele cardinale sau cu alte puncte de reper) pentru a ajunge la destina╚Ťie; p. ext. a g─âsi calea cea mai bun─â de urmat ├«ntr-o ├«mprejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivit─â, solu╚Ťia cea mai just─â. Vechii cor─âbieri se orientau dup─â steaua polar─â, cm C─âut─â s─â se orienteze, dar o bezn─â at├«t de deas─â acoperea lumea, c─â ochii lui nu puteau deslu╚Öi nici o nuan╚Ť─â ├«n negrul ├«n─âbu╚Öitor. REBREANU, P. S. 83. 2. Tranz. A a╚Öeza un lucru sau pe cineva ├«ntr-o anumit─â direc╚Ťie sau pozi╚Ťie fa╚Ť─â de punctele cardinale. Casa este orientat─â spre r─âs─ârit. ÔÖŽ A ├«ndrepta, a dirija, a ├«ndruma. Nu g─âsi nimic care s─â-l orienteze iar pe drumurile Podenilor. C├«mpia nu-╚Öi ar─âta dec├«t nem─ârginirea-i neagr─â. MIHALE, O. 282. Ibr─âileanu exercita... o presiune delicat─â ╚Öi fin─â asupra mea orient├«ndu-m─â. SADOVEANU, E. 180.
orientá (a ~) (-ri-en-) vb., ind. prez. 3 orienteáză
orient├í vb. (sil. -ri-en-), ind. prez. 1 sg. orient├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oriente├íz─â
ORIENTÁ vb. 1. v. apuca. 2. v. călăuzi. 3. v. îndruma. 4. v. dirija.
A (se) orienta Ôëá a (se) dezorienta
A orienta Ôëá a deruta, a dezorienta
ORIENT├ü vb. I. 1. refl. A afla pozi╚Ťia punctelor cardinale ├«n raport cu locul unde se afl─â; a ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte. ÔÖŽ (Fig.) A descoperi felul de a proceda ├«ntr-o situa╚Ťie, a g─âsi solu╚Ťia unei probleme. 2. tr. A a╚Öeza (ceva) ├«n raport cu punctele cardinale. ÔÖŽ A ├«ndrepta, a ├«ndruma; (mar.) a ├«ndrepta velatura astfel ├«nc├ót s─â prind─â v├óntul. ÔÖŽ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens ├«n plan ├«n jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].
ORIENT├ü vb. I. refl. a afla pozi╚Ťia punctelor cardinale ├«n raport cu locul unde se afl─â; a ╚Öti ├«ncotro s─â se ├«ndrepte. ÔŚŐ (fig.) a descoperi felul de a proceda ├«ntr-o situa╚Ťie, a g─âsi solu╚Ťia unei probleme. II. tr. a a╚Öeza ├«n raport cu punctele cardinale. ÔŚŐ a ├«ndrepta; (mar.) a ├«ndrepta velatura astfel ├«nc├ót s─â prind─â v├óntul. ÔŚŐ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rota╚Ťie ├«n plan, ├«n jurul unui punct. (< fr. orienter)
A ORIENT├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane, colective etc.) A face s─â se orienteze. 2) (instala╚Ťii, aparate etc.) A aranja ├«ntr-o anumit─â pozi╚Ťie fa╚Ť─â de un anumit reper (un punct cardinal, o direc╚Ťie, un obiect). [Sil. ri-en-] /<fr. orienter
A SE ORIENT├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe) A ╚Öti s─â determine locul afl─ârii sau direc╚Ťiei mi╚Öc─ârii (dup─â anumite semne). ~ pe teren. ~ dup─â soare. 2) fig. A g─âsi solu╚Ťia cea mai bun─â (├«ntr-o anumit─â ├«mprejurare). 3) A avea ├«n imediata apropiere, conform├óndu-se; a se c─âl─âuzi; a se conduce. [Sil. -ri-en-] /<fr. orienter
orient├á v. 1. a determina punctele cardinale: a orienta o hart─â; 2. a dispune dup─â direc╚Ťiunea punctelor cardinale: bisericile se orientau cu ├«ngrijire; 3. a recunoa╚Öte pozi╚Ťiunea punctelor cardinale: ├«n acest ora╚Ö se poate lesne orienta; 4. fig. a cerceta ceva cu deam─ânuntul spre a ╚Öti cum sÔÇÖapuce lucrul.
*orient├ęz v. tr. (fr. orienter). A╚Öez un lucru dup─â pozi╚Ťiunea pe care trebu─şe sÔÇÖo a─şb─â fa╚Ť─â de orient ╚Öi de celelalte puncte cardinale: a orienta o biseric─â. Mar. A╚Öez p├«nzele ca s─â le izbeasc─â bine v├«ntu. Fig. ├Ändrept, dirijez: a orienta un copil spre ╚Ötiin╚Ť─â. V. refl. Recunosc orientu, ╚Ötiu ├«ncotro s─â merg: ├«n acest ora╚Ö te orientez─ş u╚Öor. Fig. Recunosc situa╚Ťiunea, ╚Öti┼ş ce s─â fac: ├«n mijlocu une─ş revolu╚Ťiun─ş, e gre┼ş s─â te orientez─ş. V. dezorientez.
ORIENTA vb. 1. a apuca, a se ├«ndrepta, a o lua, a merge, a p─â╚Öi, a pleca, a porni, (rar), a se ├«ndruma, (pop.) a purcede, a se purta, (├«nv. ╚Öi reg.) a n─âzui, (Transilv.) a ar─âdui. (Se ~ spre cas─â.) 2. a c─âl─âuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a ├«ndrepta, a ├«ndruma, (├«nv), a tocmi. (I-a ~ pe drumul cel bun.) 3. a (se) c─âl─âuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) ├«ndruma, (├«nv.) a (se) pov─â╚Ťui. (Dup─â ce principii se ~ ├«n viat─â?)

Orienta dex online | sinonim

Orienta definitie

Intrare: orienta
orienta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-en-