orient definitie

21 definiții pentru orient

ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.
ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.
ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale situat în direcția în care răsare soarele; p. ext. loc pe orizont unde răsare soarele; răsărit, est. Sînt șase ceasuri dimineața... În sfîrșit, Aurora cu degetele ei de roză a deschis porțile orientului. CARAGIALE, O. II 325. ◊ Orientul mijlociu = spațiu geografic situat la răsăritul Europei, care cuprinde țări ale Asiei, ale Africii de nord- est (Turcia, Siria, Iran, Egipt). Extremul Orient = spațiu geografic care cuprinde țările situate în partea de răsărit a Asiei (China, Coreea, Japonia). Pacheboturi de mare lux își încarcă directorii porniți în inspecție, să-și controleze fiefurile din Extremul Orient. RALEA, O. 104.
*Extrémul Oriént (ri-ent) s. propriu n.
*Oriént (zonă geografică) (-ri-ent) s. propriu n.
oriént (punct cardinal) (rar) (-ri-ent) s. n.
*Oriéntul Apropiát (-ri-en-, A-pro-pi-at) s. propriu n.
*Oriéntul Mijlocíu (-ri-en-) s. propriu n.
oriént s. n. (sil. -ri-ent)
ORIÉNT s. v. est.
Orient ≠ apus, asfințit, occident
ORIÉNT s.n. Răsărit, est. ♦ Teritoriu, regiune de răsărit; (spec.) spațiu geografic situat la răsăritul Europei. [Pron. -ri-ent. / < fr. orient, cf. it. oriente, lat. oriens].
ORIÉNT s. n. răsărit, est; spațiul geografic din răsăritul Europei. (< fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)
ORIÉNT n. (în opoziție cu occident) Spațiu geografic situat spre soare-răsare (în special Asia și Africa de Est); răsărit; est. [Sil. -ri-ent] /<fr. orient, lat. oriens, ~ntis, germ. Orient
orient n. 1. răsărit; 2. țară în Azia răsăriteană: a călători în orient; extremul orient, China, Japonia, etc.; chestiunea Orientului, luptă ce durează de aproape un secol între diferitele State europene relativ la posesiunea Dardanelelor, azi în puterea Turcilor.
*oriént n., pl. e și urĭ (lat. óriens, -éntis, d. oriri, a răsări. V. origine). Răsărit, est, punctu ceruluĭ de unde soarele se înalță la orizont: corabia înainta spre orient. Levant, țările situate la răsăritu măriĭ Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudu Rusiiĭ): o călătorie în Orient. Extremu Orient, China, Japonia, Indochina. Marele Orient, loja centrală a masonilor. Chestiunea Orientuluĭ, lupta care exista între statele Eŭropeĭ p. ocuparea Constantinopoluluĭ dacă Turcia s’ar fi prăbușit. V. occident.
ORIENT s. est, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriș, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)
AGENȚIA ORIENT-RADIO (Rador), agenție de presă din România, înființată în iun. 1921. În 1926 a devenit agenția oficială a guvernului. În 1949 și-a încheiat activitatea.
EXTREMUL ORIENT, denumire generică sub care se grupează ansamblul regiunilor naturale și țările din Asia de Est.
ORIENT 1. Denumire uzuală atribuită spațiului geografic de la răsărit (îndeosebi Asia și Africa de Est) 2. Orientul Apropiat, denumire a spațiului geografic care cuprinde țările situate în V Asiei și NE Africii (Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Iordania, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan ș.a.). În literatura occidentală acest spațiu geografic este restrâns la V Asiei (Turcia, Siria, Liban, Israel) și Grecia. 3. Orientul Îndepărtat v. Extremul Orient. 4. Orientul Mijlociu, denumire dată spațiului geografic care cuprinde Irakul, Iranul și Afghanistanul. Literatura americană include în Orientul Miljlociu și Țările Orientului Apropiat.
ORIENT-EXPRESS, primul mare tren european de lux, de lung parcurs (3.186 km), creat în 1883, de Compania Internațională pentru Vagoane de Dormit, care făcea legătura între Paris și Istanbul, via București. În zilele noastre face legătura între Paris și București, trecând prin München, Viena, Budapesta; a circulat spre Istanbul până în 1977.

orient dex

Intrare: orient
orient substantiv neutru
  • silabisire: -ri-ent