oricât definitie

14 definiții pentru oricât

ORICẤT, -Ă, oricâți, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cât, indiferent de număr sau de cantitate. ◊ (Adjectival) Oricâți bani ai avea, tot nu-ți ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjuncție concesivă) Indiferent cât, cât de mult, cât de tare; orișicum. – Ori + cât.
ORICẤT, -Ă, oricâți, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cât, indiferent de număr sau de cantitate. ◊ (Adjectival) Oricâți bani ai avea, tot nu-ți ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjuncție concesivă) Indiferent cât, cât de mult, cât de tare; orișicum. – Ori + cât.
ORICÎ́T1 adv. Indiferent cît, cît vrei. Cît să copiez? – Oricît. ◊ (Cu valoare de conjuncție concesivă) Cît de mult, cît de tare. Robotind oricît, nu va ajunge niciodată să aibă și el ceva. REBREANU, I. 78. Oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.
ORICÎ́T2, -Ă, oricîți, -te, pron. nehot. Indiferent cît, cît vrei; indiferent de număr, de cantitate. Poți sta oricît. ◊ (Despărțit în elementele componente de o prepoziție) Ori de cîte ori.
*ori cât conjcț. + adv. (cât poate ~ vrea)
*ori câți conjcț. + pr. (câți pot ~ vor)
oricất1 (ori-) adj. pr. m., f. oricấtă; pl. m. oricấți, f. oricấte, g.-d. m. și f. oricấtor
*oricất2 (ori-) adv.
!oricấți (ori-) pr. m. pl., f. oricấte, g.-d. m. și f. oricấtora
oricât pr. m., adj. m. (sil. ori-) cât
ORICÂT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orișicât, (înv.) oarecât. (Cât zahăr vrei? – ~!) 2. adj. orișicât. (~ lume ar fi...) 3. adv. orișicât. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cât. (~ ai vrea, dar nu poți.)
ORICÂT ~tă (~ți, ~te) pron. nehot. și adverbial Indiferent cât; în orice cantitate. /ori + cât
órĭ-cî́t, -ă pron. indefinit (orĭ și cît. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cît: taĭe orĭ-cîte lemne vreĭ. Adv. Taĭe orĭ-cît. De orĭ-cîte orĭ saŭ (maĭ des) orĭ de cîte orĭ, nu importă de cîte orĭ. – Și orĭ-și-cît.
ORICÎT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orișicît, (înv.) oarecît. (Cît zahăr vrei? – ~!) 2. adj. orișicît. (~ lume ar fi...) 3. adv. orișicît. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cît. (~ ai vrea, dar nu poți.)

oricât dex

Intrare: oricât (adv., conj.)
oricât adv., conj.
Intrare: oricât
oricât pronume nehotărât adjectiv
  • silabisire: ori-
Intrare: oricât
oricât