ORHÍTIC, -Ă, orhitici, -ce, adj. Care aparține orhitei, privitor la orhită. – Orhită + suf. -ic.

ORHÍTIC, -Ă, orhitici, -ce, adj. Care aparține orhitei, privitor la orhită. – Orhită + suf. -ic.

orhític adj. m., pl. orhítici; f. orhítică, pl. orhítice

orhític adj. m., pl. orhítici; f. sg. orhítică, pl. orhítice

ORHÍTIC, -Ă adj. (Med.) Referitor la orhită. [Cf. fr. orchitique].