Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru orhestrare

ORHESTRÁ vb. I. v. orchestra.
ORHESTRÁRE s.f. v. orchestrare.
*orhestrațiúne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o operă muzicală (instrumentațiune). Modu de combinațiune a părților uneĭ orhestre: orhestrațiunea luĭ Mexerbeer e bogată și sonoră. – Și -áție și -áre.
*orhestréz1 v. tr. (fr. orchestrer). Combin p. orchestră diferitele părțĭ ale uneĭ compozițiunĭ muzicale (instrumentez).[1]

orhestrare definitie

orhestrare dex

Intrare: orhestrare
orhestrare
Intrare: orhestra
orhestra verb grupa I conjugarea a II-a