Dicționare ale limbii române

O definiție pentru orhestrațiune

*orhestrațiúne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o operă muzicală (instrumentațiune). Modu de combinațiune a părților uneĭ orhestre: orhestrațiunea luĭ Mexerbeer e bogată și sonoră. – Și -áție și -áre.

Orhestrațiune dex online | sinonim

Orhestrațiune definitie

Intrare: orhestrațiune
orhestrațiune