Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru orgoliu

ORG├ôLIU, orgolii, s. n. P─ârere foarte bun─â, adesea exagerat─â ╚Öi nejustificat─â, despre sine ├«nsu╚Öi, despre valoarea ╚Öi importan╚Ťa sa social─â; ├«ng├ómfare, vanitate, suficien╚Ť─â, trufie. ÔÇô Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
ORG├ôLIU, orgolii, s. n. M├«ndrie, ├«ng├«mfare, vanitate, trufie. Cu un fel de orgoliu c─âuta s─â-╚Öi ascund─â suferin╚Ťa. BART, E. 214. Orgoliul meu este ╚Öi-nvins ╚Öi umilit. MACEDONSKI, O. II 265.
org├│liu [liu pron. liu] s. n., art. org├│liul; pl. org├│lii, art. org├│liile (-li-i-)
org├│liu s. n. [-liu pron. -liu], art. org├│liul; pl. org├│lii, art. org├│liile (sil. -li-i-)
ORGÓLIU s. v. îngâmfare.
ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].
ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio)
ORG├ôLIU ~i n. Opinie foarte avantajoas─â, de cele mai multe ori exagerat─â, asupra valorii sau importan╚Ťei personale, care dep─â╚Öe╚Öte aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio
*org├│li┼ş n. (fr. orgueil, it. orgoglio, cuv. germ.). Barb. Trufie.
ORGOLIU s. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, ├«ng├«mfare, m├«ndrie, seme╚Ťie, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morg─â, prezum╚Ťie, suficien╚Ť─â, (rar) superbie, ╚Ťan╚Ťo╚Öie, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ťie, m─ârire, (pop. ╚Öi fam.) ifos, ╚Ť├«fn─â, (reg.) f─âlo╚Öenie, f─âlo╚Öie, (├«nv.) f─âlnicie, laud─â, m─ârie, m─ârime, m├«ndre╚Ťe, pohfal─â, prea├«n─âl╚Ťare, pre├«n─âl╚Ťime, seme╚Ťire, truf─â, truf─â╚Öie, z─âd─ârnicie. (~ lui este cu totul nejustificat.)

Orgoliu dex online | sinonim

Orgoliu definitie

Intrare: orgoliu
orgoliu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -liu pr. -l─şu