orgolios definitie

12 definiții pentru orgolios

ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.
ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.
ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, mîndru, încrezut. Simțea o amețeală plăcută și orgolioasă la gîndul că a pornit să cucerească astfel capitala. C. PETRESCU, C. V. 29.
orgoliós (-li-os) adj. m., pl. orgolióși; f. orgolioásă, pl. orgolioáse
orgoliós adj. m. (sil. -li-os), pl. orgolióși; f. sg. orgolioásă, pl. orgolioáse
ORGOLIÓS adj. v. îngâmfat.
Orgolios ≠ modest
ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de orgoliu; mândru, trufaș. [Pron. -li-os. / < orgoliu + -os, cf. it. orgoglioso].
ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș. (< it. orgoglioso)
ORGOLIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are mult orgoliu; cu mult orgoliu; vanitos; infatuat; trufaș. [Sil. -li-os] /orgoliu + suf. ~os
*orgoliós, -oásă adj. (fr. orgueilleux). Barb. Trufaș.
ORGOLIOS adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Un om ~.)

orgolios dex

Intrare: orgolios
orgolios adjectiv
  • silabisire: -li-os