Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru orgolios

ORGOLI├ôS, -O├üS─é, orgolio╚Öi, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; m├óndru, ├«ncrezut, trufa╚Ö, ├«ng├ómfat. [Pr.: -li-os] ÔÇô Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.
ORGOLI├ôS, -O├üS─é, orgolio╚Öi, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; m├óndru, ├«ncrezut, trufa╚Ö, ├«ng├ómfat. [Pr.: -li-os] ÔÇô Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.
ORGOLI├ôS, -O├üS─é, orgolio╚Öi, -oase, adj. Plin de orgoliu, m├«ndru, ├«ncrezut. Sim╚Ťea o ame╚Ťeal─â pl─âcut─â ╚Öi orgolioas─â la g├«ndul c─â a pornit s─â cucereasc─â astfel capitala. C. PETRESCU, C. V. 29.
orgoliós (-li-os) adj. m., pl. orgolióși; f. orgolioásă, pl. orgolioáse
orgoliós adj. m. (sil. -li-os), pl. orgolióși; f. sg. orgolioásă, pl. orgolioáse
ORGOLIÓS adj. v. îngâmfat.
Orgolios Ôëá modest
ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de orgoliu; mândru, trufaș. [Pron. -li-os. / < orgoliu + -os, cf. it. orgoglioso].
ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș. (< it. orgoglioso)
ORGOLIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are mult orgoliu; cu mult orgoliu; vanitos; infatuat; trufaș. [Sil. -li-os] /orgoliu + suf. ~os
*orgoliós, -oásă adj. (fr. orgueilleux). Barb. Trufaș.
ORGOLIOS adj. fudul, grandoman, infatuat, ├«ncrezut, ├«nfumurat, ├«ng├«mfat, megaloman, m├«ndru, seme╚Ť, trufa╚Ö, ╚Ťan╚Ťo╚Ö, vanitos, (livr.) prezum╚Ťios, suficient, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ť, (pop. ╚Öi fam.) ╚Ť├«fnos, (pop.) falnic, f─âlos, ├«nchipuit, (├«nv. ╚Öi reg.) p├«╚Öin, (prin Ban.) m─âros, (prin Mold.) n─ârtos, (├«nv.) fumuros, prea├«n─âl╚Ťat, zadarnic, (fig.) b─â╚Ťos, ├«n╚Ťepat, scrobit. (Un om ~.)

Orgolios dex online | sinonim

Orgolios definitie

Intrare: orgolios
orgolios adjectiv
  • silabisire: -li-os