ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.

ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaș, îngâmfat. [Pr.: -li-os] – Orgoliu + suf. -os. Cf. it. orgoglioso, fr. orgueilleux.

ORGOLIÓS, -OÁSĂ, orgolioși, -oase, adj. Plin de orgoliu, mîndru, încrezut. Simțea o amețeală plăcută și orgolioasă la gîndul că a pornit să cucerească astfel capitala. C. PETRESCU, C. V. 29.

orgoliós (-li-os) adj. m., pl. orgolióși; f. orgolioásă, pl. orgolioáse

orgoliós adj. m. (sil. -li-os), pl. orgolióși; f. sg. orgolioásă, pl. orgolioáse

ORGOLIÓS adj. v. îngâmfat.

Orgolios ≠ modest

ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de orgoliu; mândru, trufaș. [Pron. -li-os. / < orgoliu + -os, cf. it. orgoglioso].

ORGOLIÓS, -OÁSĂ adj. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș. (< it. orgoglioso)

ORGOLIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are mult orgoliu; cu mult orgoliu; vanitos; infatuat; trufaș. [Sil. -li-os] /orgoliu + suf. ~os

*orgoliós, -oásă adj. (fr. orgueilleux). Barb. Trufaș.

ORGOLIOS adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Un om ~.)