Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 712799:

orgár, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. Atestat numai în Maram. – Probabil în rel. cu magh. varga „cizmar” (cf. MDA).

orgar definitie

orgar dex