orgar definitie

4 definiții pentru orgar

ORGÁR s. v. argăsitor, tăbăcar.
orgar s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR.
orgár, orgari, s.m. – (reg.; înv.) Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. (Maram.). – Din oargă + suf. -ar (Frățilă).
orgár, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. Atestat numai în Maram. – Probabil în rel. cu magh. varga „cizmar” (cf. MDA).

orgar dex