Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru organum

ORG├üNUM s. n. Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o tem─â de c├ónt liturgic. ÔÇô Din fr. organum.
ORG├üNUM s. n. Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o tem─â de c├ónt liturgic. ÔÇô Din fr. organum.
orgánum s. n.
orgánum s. n.
ORGÁNUM s.n. (Muz.) Cea mai veche formă a muzicii polifonice, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o anumită temă. V. diafonie. [< fr., lat. organum].
ORGÁNUM s. n. cea mai veche formă a muzicii polifonice, constând dintr-un contrapunct improvizat pe o anumită temă. (< fr., lat. organum)
organo pleno (plenum organum) (loc. lat., abl.) (it. il ripieno, organo pieno; engl. full organ; germ. volles Werk), termen ce desemneaz─â, ├«n muzica baroc─â*, o sum─â selectiv─â de registre (II), principale ╚Öi mixturi (1), precum ╚Öi pe loc╚Ťiitorii acestora (├«n pozi╚Ťii egale cu acelea pe care le ├«nlocuiesc); registrele de aliquote (3) cu ter╚Ťe*, septime* ╚Öi none*, nu intr─â ├«n componen╚Ťa clasicului o. cu tutti*-ul orgilor* (fr. grand jeu*) construite ├«n sec. 19 (orgile de tip orch.), ce cuprinde totalitatea registrelor, imit├ónd timbrurile* orch.
organum, form─â polifonic─â* primitiv─â, desemn├ónd ├«nceputul c├óntului pe mai multe voci (2). ├Än primele ├«ncerc─âri polif. ale sec. 9-10, o. consta din acompanierea tenorului (3) greg.* (vox principalis) cu o voce paralel─â (vox organalis) plasat─â la o distan╚Ť─â intervalic─â de cvart─â* sau cvint─â* inferioar─â, urm─ârind not─â contra not─â mersul primei voci. Nu se ╚Ötie dac─â Hucbald (840-930) este cel care a inventat o., dar cert este c─â el a fost primul care i-a formulat legile dup─â care ├«l cunoa╚Ötem ╚Öi ast─âzi. Cele dou─â voci ale o. plecau din unison*, se dep─ârtau la distan╚Ť─â de cvart─â sau cvint─â, desf─â╚Öur├óndu-╚Öi apoi paralel la aceast─â distan╚Ť─â mersul melodic, pentru ca spre sf├ór╚Öit s─â se uneasc─â din nou ├«n unison. O dat─â cu o. apare ╚Öi caracterul multivocal* ├«n muzic─â, ├«n spe╚Ť─â cel dual, aceast─â form─â fiind denumit─â ╚Öi diafonie. Toate ├«ncerc─ârile de mai t├órziu pentru ├«mbog─â╚Ťirea ╚Öi organizarea discursului muzical ├«n cadrul polifoniei (discantus*, fauxbourdon* etc.) pornesc de la o., aceast─â form─â de baz─â a c├óntului pe dou─â voci.
plenum organum v. organo pleno.

Organum dex online | sinonim

Organum definitie

Intrare: organum
organum substantiv neutru