Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru organtin

ORGAND├Ź, (2) organdiuri, s. n. 1. ╚Ües─âtur─â de bumbac sau de in, sub╚Ťire, transparent─â ╚Öi foarte apretat─â, din care se confec╚Ťioneaz─â obiecte de ├«mbr─âc─âminte pentru femei ╚Öi copii, perdele etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de ╚Ťes─âtur─â. [Var.: organd├şn, organt├şn s. n.] ÔÇô Din fr. organdi, germ. Organdin.
ORGAND├ŹN s. n. v. organdi.
ORGANT├ŹN s. n. v. organdi.
ORGAND├Ź s. n. ╚Ües─âtur─â de bumbac sau de in, sub╚Ťire, transparent─â ╚Öi foarte apretat─â, din care se confec╚Ťioneaz─â obiecte de ├«mbr─âc─âminte pentru femei ╚Öi copii, perdele etc. [Var.: organd├şn, organt├şn s. n.] ÔÇô Din fr. organdi, germ. Organdin.
ORGAND├ŹN s. n. v. organdi.
ORGANT├ŹN s. n. v. organdi.
ORGAND├Ź s. n. ╚Ües─âtur─â de bumbac sau de in, sub╚Ťire, transparent─â ╚Öi apretat─â. Sevasti╚Ťa, ca o fat─â de optsprezece ani ce e, ├«ntr-o rochie u╚Öoar─â de var─â de organdi alb... se ├«nclin─â ├«ntr-un soi de reveren╚Ť─â. CAMIL PETRESCU, O. I 283. ÔÇô Variante: organd├şn, organt├şn s. n.
ORGAND├ŹN s. n. v. 2organdi.
ORGANT├ŹN s. n. v. organdi.
organd├ş s. n., art. organd├şul; (sorturi) pl. organd├şuri
organd├ş s. n.
ORGAND├Ź s.n. ╚Ües─âtur─â foarte fin─â, transparent─â, aspr─â la pip─âit din fire r─âsucite ╚Öi apretate. [Var. organdin s.n. / < fr. organdi].
ORGAND├ŹN s.n. v. organdi.
ORGAND├Ź s. n. ╚Ťes─âtur─â de bumbac sau de in foarte fin─â, transparent─â, aspr─â la pip─âit, din fire r─âsucite ╚Öi apretate. (< fr. organdi)
organtin n. stof─â de bumbac rar ╚Ťesut─â, servind mai ales la c─âptu╚Öirea rochilor (= fr. organdi).
*organt├şn n., pl. ur─ş (fr. organsin [d. sp. organsino, it. -zino] ╚Öi organdi, un fel de muselin─â, d. Urgandi╚Ö, un t├«rg de m─âtase ├«n China. Cp. ╚Öi cu ur╚Öinic). Un fel de p├«nz─â de bumbac foarte rar─â ╚Öi ╚Ťeap─ân─â cu care se c─âptu╚Öesc rochiile, m├«nicile, gulerele ca s─â fie tar─ş ╚Öi drepte.

Organtin dex online | sinonim

Organtin definitie

Intrare: organdi
organdi substantiv neutru
organdin
organtin