organtin definitie

16 definiții pentru organtin

ORGANDÍ, (2) organdiuri, s. n. 1. Țesătură de bumbac sau de in, subțire, transparentă și foarte apretată, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte pentru femei și copii, perdele etc. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: organdín, organtín s. n.] – Din fr. organdi, germ. Organdin.
ORGANDÍN s. n. v. organdi.
ORGANTÍN s. n. v. organdi.
ORGANDÍ s. n. Țesătură de bumbac sau de in, subțire, transparentă și foarte apretată, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte pentru femei și copii, perdele etc. [Var.: organdín, organtín s. n.] – Din fr. organdi, germ. Organdin.
ORGANDÍN s. n. v. organdi.
ORGANTÍN s. n. v. organdi.
ORGANDÍ s. n. Țesătură de bumbac sau de in, subțire, transparentă și apretată. Sevastița, ca o fată de optsprezece ani ce e, într-o rochie ușoară de vară de organdi alb... se înclină într-un soi de reverență. CAMIL PETRESCU, O. I 283. – Variante: organdín, organtín s. n.
ORGANDÍN s. n. v. 2organdi.
ORGANTÍN s. n. v. organdi.
organdí s. n., art. organdíul; (sorturi) pl. organdíuri
organdí s. n.
ORGANDÍ s.n. Țesătură foarte fină, transparentă, aspră la pipăit din fire răsucite și apretate. [Var. organdin s.n. / < fr. organdi].
ORGANDÍN s.n. v. organdi.
ORGANDÍ s. n. țesătură de bumbac sau de in foarte fină, transparentă, aspră la pipăit, din fire răsucite și apretate. (< fr. organdi)
organtin n. stofă de bumbac rar țesută, servind mai ales la căptușirea rochilor (= fr. organdi).
*organtín n., pl. urĭ (fr. organsin [d. sp. organsino, it. -zino] și organdi, un fel de muselină, d. Urgandiș, un tîrg de mătase în China. Cp. și cu urșinic). Un fel de pînză de bumbac foarte rară și țeapănă cu care se căptușesc rochiile, mînicile, gulerele ca să fie tarĭ și drepte.

organtin dex

Intrare: organdi
organdi substantiv neutru
organdin
organtin