Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru organon

├ôRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de munc─â ╚Öi de cercetare ╚Ötiin╚Ťific─â. ÔÇô Din ngr. ├│rganon.
├ôRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de munc─â ╚Öi de cercetare ╚Ötiin╚Ťific─â. ÔÇô Din ngr. ├│rganon.
├│rganon (livr.) s. n.
organ├│n s. n.
ORGAN├ôN s.n. 1. Instrument al g├óndirii, denumire dat─â de bizantini celor cinci scrieri despre logic─â ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare ╚Ötiin╚Ťific─â. [< gr. organon ÔÇô instrument, cf. fr. organon].
ORGAN├ôN s. n. instrument al g├óndirii, al cercet─ârii ╚Ötiin╚Ťifice. (< gr. organon)
ORGAN├ôN n. livr. Instrument, mijloc de munc─â ╚Öi de cercetare ╚Ötiin╚Ťific─â. /<ngr. ├│rganon
ORGAN├ôN (< ngr., fr.) s. n. Nume dat ├«n mod tradi╚Ťional celor ╚Öase tratate de logic─â ale lui Aristotel (ÔÇ×CategoriileÔÇŁ, ÔÇ×Despre interpretareÔÇŁ, ÔÇ×Analiticele primeÔÇŁ, ÔÇ×Analiticele secundeÔÇŁ, ÔÇ×TopicaÔÇŁ, ÔÇ×Respingerile sofisticeÔÇŁ) ╚Öi reflect├ónd concep╚Ťia peripateticienilor care sus╚Ťineau c─â logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercet─ârilor. Prin extindere, termenul se folose╚Öte la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).

Organon dex online | sinonim

Organon definitie

Intrare: organon
organon substantiv neutru
Intrare: organon
organon