ORGANIZATÓRIC, -Ă, organizatorici, -ce, adj. Care ține de organizare, privitor la organizare. – Organizator + suf. -ic.

ORGANIZATÓRIC, -Ă, organizatorici, -ce, adj. Care ține de organizare, privitor la organizare. – Organizator + suf. -ic.

ORGANIZATÓRIC, -Ă, organizatorici, -e, adj. Privitor la organizare, de organizare. V. organizator. Principiile organizatorice ale partidului de tip nou, elaborate pentru prima dată în istoria marxismului de V. I. Lenin, sînt temelia organizării partidului nostru. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 1/1.

organizatóric adj. m., pl. organizatórici; f. organizatórică, pl. organizatórice

organizatóric adj. m., pl. organizatórici; f. sg. organizatórică, pl. organizatórice

ORGANIZATÓRIC adj. v. structural.

ORGANIZATÓRIC, -Ă adj. Referitor la organizare, de organizare. [< organizator + -ic, după rus. organizaționâi].

ORGANIZATÓRIC, -Ă adj. referitor la organizare. (< organizator + -ic)

ORGANIZATÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care se referă la organizare; de organizare. /organizator + suf. ~ic

ORGANIZATORIC adj. structural. (Modificări ~.)