organizator definitie

13 definiții pentru organizator

ORGANIZATÓR, -OÁRE, organizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care organizează, care se referă la organizare. – Organiza + suf. -tor.
ORGANIZATÓR, -OÁRE, organizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care organizează, care se referă la organizare. – Organiza + suf. -tor.
ORGANIZATÓR, -OÁRE, organizatori, -oare, adj. Care organizează; de organizare. Nici o idee n-a exercitat pînă acum o influență atît de mare asupra destinelor omenirii, nu și-a manifestat forța organizatoare și transformatoare ca. ideile marxism-leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5. ◊ (Substantivat) Organizator de partid. Organizator de grupă sindicală.
organizatór adj. m., s. m., pl. organizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. organizatoáre
organizatór adj. m., s. m., pl. organizatóri; f. sg. și pl. organizatoáre, g.-d. sg. art. organizatoárei
ORGANIZATÓR s. (înv.) întocmitor, orânduitor. (E un bun ~.)
ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care organizează (ceva). [Cf. fr. organisateur].
ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care organizează. (< fr. organisateur)
ORGANIZATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care organizează; de organizare. Forță ~oare. /a organiza + suf. ~tor
ORGANIZATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau colectiv) care organizează. /a organiza + suf. ~tor
organizator a. și m. care se pricepe a organiza.
*organizatór, -oáre adj. și s. Care organizează: Carol cel Mare a fost un geniŭ organizator, a fost un mare organizator.
ORGANIZATOR s. (înv.) întocmitor, orînduitor. (E un bun ~.)

organizator dex

Intrare: organizator (adj.)
organizator adjectiv
Intrare: organizator (s.m.)
organizator substantiv masculin