ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser.

ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizare administrativ-teritorială = împărțire administrativ-teritorială. Organizarea teritoriului = ansamblu de măsuri organizatorice, financiare, tehnice și juridice prin care se urmărește folosirea rațională a terenurilor. – V. organiza.

ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din fr. organiser.

ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizarea producției = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea și coordonarea mijloacelor de producție și a forței de muncă în vederea desfășurării producției cu maximum de eficiență economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea și utilizarea eficientă a forței de muncă. – V. organiza.

ORGANIZÁ, organizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un grup social, la o instituție etc.) A face să funcționeze sau să acționeze organic (repartizînd însărcinările și coordonîndu-le conform unui plan adecvat). Calicia este, într-adevăr, într-un stat bine organizat, o faptă monstruoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 80. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientîndu-se după un plan; a-și strînge și întări forțele. Fără organizare nu se adună bani, și fără bani nu ne putem organiza. GHICA, A. 83. Puternică prin avuțiile sale, ea [aristocrația] se organiză mai bine din zi în zi și se intemeie pe robia gloatelor. BĂLCESCU, O. I 139. ♦ (Cu privire la o activitate, o acțiune etc.) A pregăti temeinic, după un plan chibzuit, a lua măsurile potrivite spre a duce ceva la bun sfîrșit; a face să aibă loc, a aranja. Noi studenții munteni și moldoveni ne-am apropiat și mai mult între noi; am organizat întrunirile noastre într-un mod mai sistematic. GHICA, S. 177. Ați organizat ceremonialul de astăzi? ALECSANDRI, T. I 410. ◊ Absol. Voi trebuie să organizați așa ca să ne putem vedea cît mai iute. Eu de poimîine, duminică, sînt liber de musafiri. CARAGIALE, O. VII 86.

ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza; p. ext. rînduială și disciplină. Am elaborat împreună o schiță de organizare și de acțiune a emigrațiunii. ideea dominantă era unitatea de acțiune. GHICA, A. 60. împărăția romană trebui să cază. Unitatea falsă la care ea supuse prin silă lumea trebui să se sfarme, ca să dea loc la. organizarea progresivă a unei unități mai adevărate. BĂLCESCU, O. II 11.

organizá (a ~) vb., ind. prez. 3 organizeáză

organizáre s. f., g.-d. art. organizắrii; pl. organizắri

organizá vb., ind. prez. 1 sg. organizéz, 3 sg. și pl. organizeáză

organizáre s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

ORGANIZÁ vb. 1. v. constitui. 2. v. înființa. 3. v. aranja. 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea...)

ORGANIZÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. înființare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. structură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)

A (se) organiza ≠ a (se) dezorganiza

Organizare ≠ dezordine, neordine

ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a așeza, a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acțiune etc. ♦ refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].

ORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [< organiza].

ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic. ◊ a pregăti temeinic o acțiune etc. II. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. (< fr. organiser)

ORGANIZÁRE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza)

A ORGANIZÁ ~éz tranz. 1) (activități, acțiuni etc.) A orândui după un plan chibzuit în prealabil. ~ un concert. ~ o vânătoare. 2) (instituții, întreprinderi, societăți etc.) A face să-și desfășoare activitatea în condiții optime. 3) (persoane sau colectivități) A face să se organizeze. /<fr. organiser

A SE ORGANIZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane sau colectivități) A se uni, coordonându-și acțiunile (în vederea realizării unui scop comun). /<fr. organiser

organizà v. 1. a dispune organele pentru regulata lor funcționare; 2. fig. a da unui așezământ o formă regulată: a organiza o fabrică; 3. a dispune cu metodă, a aranja: a organiza un bal, o serată.

*organizațiúne f. (fr. organisation). Acțiunea de a organiza și modu de a fi organizat: organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ armate. Fig. Constituțiune morală saŭ intelectuală: a avea o admirabilă organizațiune muzicală. – Și -áție și -áre.

*organizéz v. tr. (fr. organiser, d. organe, organ. Mlat. și mgr. organízo înseamnă „cînt din orgă”). Așez organele ca să funcționeze, constituĭ, dotez cu organe: Dumnezeŭ l-a organizat bine pe om. Fig. Aranjez, așez sistematic, rînduĭesc: a organiza o fabrică, o țară, un minister, un bal.

ORGANIZA vb. 1. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 2. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a întemeia, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor, un așezămînt etc.) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea...)

ORGANIZARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înființare, numire, stabilire. (~ unei comisii speciale.) 2. constituire, creare, fundare, instituire, înființare, întemeiere, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grănicerilor.) 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. alcătuire, compoziție, economie, organizație, structură, (rar) substanță, (fig.) urzeală. (Care este ~ lucrării?) 5. structură. (~ unei celule.) 6. ordine, orînduială, regulă, rînduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (Era acolo o ~ desăvîrșită.) 7. întocmire, orînduială, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.) 8. ordine, rînduială, rost. (~ lumii.)

ORGANIZAREA AERIANĂ A SIGURANȚEI MARȘULUI acoperirea aeriană și apărarea antiaeriană a punctelor obligate în cazul deplasării organizate a trupelor dintr-un raion în altul folosind mijloacele de transport din dotare.