Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru organit

ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite.
ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite.
organít s. n., pl. organíte
organít s. n., pl. organíte
ORGANÍT s.n. (Biol.) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc celula vie. [Pl. -te. / < fr. organite].
ORGANÍT s. n. fiecare dintre elementele din celula vie. (< fr. organite)
ORGANÍT (< fr.) s. n. (HIST.) Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale, cu formă, structură și compoziție chimică, determinate, îndeplinind anumite funcții în viața celulei (ex. nucleul, plastidele, mitocondriile).

organit definitie

organit dex

Intrare: organit
organit substantiv neutru