Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru organicism

ORGANIC├ŹSM s. n. Concep╚Ťie din sec. XIX, potrivit c─âreia societatea este un organism analog celor biologice, supus acelora╚Öi legi ca ╚Öi acestea. ÔÇô Din fr. organicisme.
ORGANIC├ŹSM s. n. Curent sociologic dup─â care societatea ar fi un organism analog organismelor biologice. ÔÇô Din fr. organicisme.
organic├şsm s. n.
organic├şsm s. n.
ORGANIC├ŹSM s.n. 1. Curent sociologic, al c─ârui ini╚Ťiator a fost Spencer, dup─â care societatea omeneasc─â este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealist─â ├«n biologie care afirm─â c─â forma organismelor este ├«n acela╚Öi timp material─â ╚Öi spiritual─â, toate celulele av├ónd judecat─â. V. vitalism. 3. Teorie care sus╚Ťine c─â orice maladie provine dintr-o leziune organic─â. [< fr. organicisme].
ORGANIC├ŹSM s. n. 1. concep╚Ťie sociologic─â potrivit c─âreia societatea omeneasc─â ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie ├«n biologia contemporan─â care afirm─â c─â forma organismelor este ├«n acela╚Öi timp material─â ╚Öi spiritual─â, toate celulele av├ónd judecat─â. 3. teorie care sus╚Ťine c─â orice maladie provine dintr-o leziune organic─â. (< fr. organicisme)
ORGANIC├ŹSM (< fr.) s. n. 1. (PSIH.) Teorie holist─â a personalit─â╚Ťii conturat─â de c─âtre neuropsihiatrul american Kurt Goldstein (1879-1965).O. consider─â persoana uman─â ca o totalitate ├«n care exist─â o deplin─â integrare; toate dezordinile fizice ╚Öi mentale au o baz─â organic─â; schimb─âri ale structurii creierului, tulbur─âri ale biochimismului etc. 2. (SOCIOL.) Concep╚Ťie din sec. 19, potrivit c─âreia societatea ar fi un organism analog celor biologice, supus acelora╚Öi legi ca ╚Öi acestea. Reprezentan╚Ťi: H. Spencer, A. Sch├Ąffle, R. Worms.

Organicism dex online | sinonim

Organicism definitie

Intrare: organicism
organicism substantiv neutru