organicián s. m., pl. organiciéni

organiciánă s. f., pl. organiciéne

ORGANICIÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Organicist. 2. Specialist în chimia organică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. organicien].

ORGANICIÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. organicist. 2. specialist în chimia organică. (< fr. organicien)